2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cointeresare sf [At: GHICA, S. 566 / P: co-in~ / Pl: ~sări / E: cointeresa] 1 Interesare a cuiva într-o acțiune comună împreună cu altul (sau cu alții). 2 Stimulare a interesului cuiva pentru ceva (prin recompense materiale sau morale).

COINTERESÁRE, cointeresări, s. f. Acțiunea de a cointeresa și rezultatul ei. [Pr.: co-in-] – V. cointeresa.

COINTERESÁRE, cointeresări, s. f. Acțiunea de a cointeresa și rezultatul ei. [Pr.: co-in-] – V. cointeresa.

COINTERESÁRE, cointeresări, s. f. Acțiunea de a cointeresa (pe cineva) și rezultatul ei. Îndeplinirea cu succes a sarcinii ridicării agriculturii este indisolubil legată de cointeresarea materială a țăranilor muncitori și a tuturor oamenilor muncii din agricultură în sporirea producției agricole. SCÎNTEIA, 1954, nr. 3063.

COINTERESÁRE s.f. Acțiunea de a cointeresa și rezultatul ei. [Pron. co-in-. / < cointeresa].

cointeresa vt [At: DA ms / P: co-in~ / Pzi: ~séz / E: fr coïntéresser] 1 A face ca cineva să fie interesat într-o acțiune comună împreună cu altul (sau cu alții). 2 A stimula interesul cuiva pentru ceva (prin recompense materiale sau morale).

COINTERESÁ, cointeresez, vb. I. Tranz. A face ca cineva să fie interesat într-o acțiune comună împreună cu altul (sau cu alții); a suscita interesul cuiva pentru ceva (prin recompense materiale sau morale). [Pr.: co-in-] – Din cointeresat (derivat regresiv). Cf. fr. coïnteresser.

COINTERESÁ, cointeresez, vb. I. Tranz. A face ca cineva să fie interesat într-o acțiune comună împreună cu altul (sau cu alții); a stimula interesul cuiva pentru ceva (prin recompense materiale sau morale). [Pr.: co-in-] – Din cointeresat (derivat regresiv). Cf. fr. cointeresser.

COINTERESÁ, cointeresez, vb. I. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau, rar, «în») A face pe cineva să fie interesat într-o acțiune împreună cu altul sau cu alții; a stimula interesul cuiva pentru ceva. Fondul directorului are rostul de a cointeresa întregul colectiv al întreprinderii la creșterea rentabilității ei. REZ. HOT. I 198.

COINTERESÁ vb. I. tr. A interesa pe cineva într-o acțiune comună împreună cu alții; a stimula cuiva interesul pentru ceva. [Pron. co-in-. / cf. fr. coïntéresser].

COINTERESÁ vb. tr. a interesa pe cineva într-o acțiune, într-o afacere comună; a stimula cuiva interesul pentru ceva. (< fr. coïntéresser)

A COINTERESÁ ~éz tranz. (persoane) A interesa (prin recompense materiale sau morale) să participe împreună cu alții la realizarea unei acțiuni. [Sil. co-in-] /<fr. coïntéresser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cointeresáre s. f., g.-d. art. cointeresắrii; pl. cointerersắri

cointeresáre s. f. → interesare

cointeresá (a ~) vb., ind. prez. 3 cointereseáză

cointeresá vb., ind. prez. 1 sg. cointereséz, 3 sg. și pl. cointereseáză; part. cointeresát


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COINTERESÁ (< fr.) vb. I tranz. A face ca cineva să fie interesat într-o acțiune comună, împreună cu alții; a suscitat interesul unei persoane sau al unei colectivități prin stimulente materiale și morale pentru realizarea unui scop comun; a îmbina interesul unei persoane sau colectivități cu interesul altei persoane sau colectivități în vederea atragerii la o acțiune comună, la îndeplinirea unor obiective de interes comun.

Intrare: cointeresare
cointeresare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cointeresare
  • cointeresarea
plural
  • cointeresări
  • cointeresările
genitiv-dativ singular
  • cointeresări
  • cointeresării
plural
  • cointeresări
  • cointeresărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cointeresa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cointeresa
  • cointeresare
  • cointeresat
  • cointeresatu‑
  • cointeresând
  • cointeresându‑
singular plural
  • cointeresea
  • cointeresați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cointeresez
(să)
  • cointeresez
  • cointeresam
  • cointeresai
  • cointeresasem
a II-a (tu)
  • cointeresezi
(să)
  • cointeresezi
  • cointeresai
  • cointeresași
  • cointeresaseși
a III-a (el, ea)
  • cointeresea
(să)
  • cointereseze
  • cointeresa
  • cointeresă
  • cointeresase
plural I (noi)
  • cointeresăm
(să)
  • cointeresăm
  • cointeresam
  • cointeresarăm
  • cointeresaserăm
  • cointeresasem
a II-a (voi)
  • cointeresați
(să)
  • cointeresați
  • cointeresați
  • cointeresarăți
  • cointeresaserăți
  • cointeresaseți
a III-a (ei, ele)
  • cointeresea
(să)
  • cointereseze
  • cointeresau
  • cointeresa
  • cointeresaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cointeresare

  • 1. Acțiunea de a cointeresa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Îndeplinirea cu succes a sarcinii ridicării agriculturii este indisolubil legată de cointeresarea materială a țăranilor muncitori și a tuturor oamenilor muncii din agricultură în sporirea producției agricole. SCÎNTEIA, 1954, nr. 3063.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cointeresa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

cointeresa

  • 1. A face ca cineva să fie interesat într-o acțiune comună împreună cu altul (sau cu alții); a suscita interesul cuiva pentru ceva (prin recompense materiale sau morale).
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Fondul directorului are rostul de a cointeresa întregul colectiv al întreprinderii la creșterea rentabilității ei. REZ. HOT. I 198.
      surse: DLRLC

etimologie: