4 definiții pentru coinstigatoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
coinstigator, ~oare smf [At: DEX2 / P: co-in~ / Pl: ~i, ~oare / E: co- + instigator] Instigator, împreună cu alții, la săvârșirea unei infracțiuni.
COINSTIGATÓR, -OÁRE, coinstigatori, -oare, s. m. și f. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni. [Pr.: co-in-] – Co + instigator.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COINSTIGATÓR, -OÁRE, coinstigatori, -oare, s. m. și f. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni. [Pr.: co-in-] – Co + instigator.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COINSTIGATÓR, -OÁRE s. m. f. instigator împreună cu alții. (< co- + instigator)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
coinstigatoáre s. f., pl. coinstigatoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: coinstigatoare
| substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
coinstigator, -oare coinstigatoare coinstigator
- 1. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni.surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Co + instigatorsurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN