4 definiții pentru coinstigatoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coinstigator, ~oare smf [At: DEX2 / P: co-in~ / Pl: ~i, ~oare / E: co- + instigator] Instigator, împreună cu alții, la săvârșirea unei infracțiuni.

COINSTIGATÓR, -OÁRE, coinstigatori, -oare, s. m. și f. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni. [Pr.: co-in-] – Co + instigator.

COINSTIGATÓR, -OÁRE, coinstigatori, -oare, s. m. și f. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni. [Pr.: co-in-] – Co + instigator.

COINSTIGATÓR, -OÁRE s. m. f. instigator împreună cu alții. (< co- + instigator)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coinstigatoáre s. f., pl. coinstigatoáre

Intrare: coinstigatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coinstigatoare
  • coinstigatoarea
plural
  • coinstigatoare
  • coinstigatoarele
genitiv-dativ singular
  • coinstigatoare
  • coinstigatoarei
plural
  • coinstigatoare
  • coinstigatoarelor
vocativ singular
  • coinstigatoare
  • coinstigatoareo
plural
  • coinstigatoarelor

coinstigator, -oare coinstigatoare coinstigator

  • 1. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Co + instigator
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN