2 intrări

2 definiții

coimăní vr [At: DA ms / Pzi: ~nésc / E: nct] (Reg) 1 A se căzni. 2 A se veseli degeaba.

coimăní, coimănésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se căzni din greu. 2. a se veseli în sec.

Intrare: coimăni
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coimăni coimănire coimănit coimănind singular plural
coimănește coimăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coimănesc (să) coimănesc coimăneam coimănii coimănisem
a II-a (tu) coimănești (să) coimănești coimăneai coimăniși coimăniseși
a III-a (el, ea) coimănește (să) coimănească coimănea coimăni coimănise
plural I (noi) coimănim (să) coimănim coimăneam coimănirăm coimăniserăm, coimănisem*
a II-a (voi) coimăniți (să) coimăniți coimăneați coimănirăți coimăniserăți, coimăniseți*
a III-a (ei, ele) coimănesc (să) coimănească coimăneau coimăni coimăniseră
Intrare: coimănire
coimănire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coimănire coimănirea
plural coimăniri coimănirile
genitiv-dativ singular coimăniri coimănirii
plural coimăniri coimănirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)