12 definiții pentru coabitare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COABITARE, coabitări, s. f. (Jur.) Faptul de a coabita: conviețuire. [Pr.: co-a-] – V. coabita.

coabitare sf [At: DA ms / P: co-a~ / V: coha~ / Pl: ~tări / E: coabita] 1 (Jur) Conviețuire. 2 Coexistare a unor idei, ideologii etc.

COABITARE, coabitări, s. f. (Jur.) Faptul de a coabita. [Pr.: co-a-] – V. coabita.

COABITARE, coabitări, s. f. (Jur.) Faptul de a coabita; conviețuire. – Pronunțat: co-a-.

COABITARE s.f. Faptul de a coabita; conviețuire; coabitație. [< coabita].

*coabitațiúne f. (lat. cohabitátio, -ónis). Acțiunea de a coabita. – Și cohab- și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coabitare (desp. co-a-) s. f., g.-d. art. coabitării; pl. coabitări

coabitare (co-a-) s. f., g.-d. art. coabitării; pl. coabitări

coabitare s. f. (sil. co-a-), g.-d. art. coabitării; pl. coabitări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COABITARE s. (JUR.) coabitație, conviețuire, trai. (~ lor a durat până la sfârșitul vieții.)

COABITARE s. (JUR.) conviețuire, trai. (~ lor a durat pînă la sfîrșitul vieții.)

Intrare: coabitare
coabitare substantiv feminin
  • silabație: co-a- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coabitare
  • coabitarea
plural
  • coabitări
  • coabitările
genitiv-dativ singular
  • coabitări
  • coabitării
plural
  • coabitări
  • coabitărilor
vocativ singular
plural
cohabitare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coabitare, coabitărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi coabita DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.