cogâlț i [At: CADE / V: ~glâc, ~glic / E: fo] Onomatopee prin care se imită zgomotul făcut când se bea sau se toarnă dintr-o sticlă.

COGÂLȚ interj. (se folosește, uneori repetat, pentru a reda zgomotul produs la înghițirea unor alimente). /Onomat.

coglâc i vz cogâlț

coglic i vz cogâlț

cogîlț, gogîlț și gogîrț (rudă cu bg. hŭlcam, sughiț. V. cobîlț, hîlțîĭ) interj. care arată zgomotu celuĭ care mănîncă înghițind cu lăcomie și cam înecîndu-se. – Sin. cu ghĭorț.

coglíc, interj. care arată zgomotu unuĭ lichid care curge dintr’o garafă saŭ intră pe gîtu băutoruluĭ, ca și gîl-gîl.