2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cofleji vi vz cofleși

cofleși vi [At: COSTINESCU / V: ~eji, ~liști / E: ns cf moleși, cofoi, flești, fleșcăi] (D. fructe) A se fleșcăi.

cofliști vi vz cofleși

COFLEȘÍ, pers. 3 cofleșește, vb. IV. Refl. (Pop.; despre fructe) A se muia, a se fleșcăi. – Lat. *conflexire „a încovoia”.

COFLEȘÍ, pers. 3 cofleșește, vb. IV. Refl. (Pop.; despre fructe) A se muia, a se fleșcăi. – Lat. *conflexire „a încovoia”.

cofleșésc v. tr. (cp. cu lat. confracesco, id. Wld. la fraceo. V. și mîrced). Fleșcăĭesc, moleșesc (vorbind despre poamele coapte). Fig. Iron. Berghelesc, urîțesc, slăbesc: bătrîneța l-a cofleșit. V. refl. Prunele s’aŭ cofleșit de căldură și de zdruncinăturile căruțeĭ. – Și chifligesc și tofligesc (nord). V. și chirfosesc, coleșesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cofleșí (a se ~) (pop.) (co-fle-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cofleșéște, imperf. 3 sg. se cofleșeá; conj. prez. 3 să se cofleșeáscă

cofleșí vb. (sil. -fle-), ind. prez. 3 sg. cofleșéște, imperf. 3 sg. cofleșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cofleșeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COFLEȘÍ vb. v. fleșcăi, muia, terciui.

cofleși vb. v. FLEȘCĂI. MUIA. TERCIUI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cofleșí (-șésc, -ít), vb. refl. – Despre fructe, a se strica. – Var. cofleji, coflești, chifligi, cofoi. Formație expresivă. Este rezultatul normal al lui cofleșticofleșci, pe baza lui fleșcăi cu co- expresiv, ca în cocîrja, copleși, cotropi etc. Giuglea, Cercetări, 6 și REW 2136 presupun un lat. *conflexire „a curba”, puțin probabil și insuficient pentru a explica semantismul; cf. împotriva acestei păreri Iordan, BF, II, 172 și Graur, BL, V, 94. Graur, V, 142, pleacă de la țig. kovlo „moale” (cf. împotrivă Pascu, R. critică, VIII, 184) și Scriban din lat. confracescere, imposibil din punct de vedere fonetic.

Intrare: cofliștire
cofliștire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cofliștire
  • cofliștirea
plural
  • cofliștiri
  • cofliștirile
genitiv-dativ singular
  • cofliștiri
  • cofliștirii
plural
  • cofliștiri
  • cofliștirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cofleși
  • silabație: co-fle-și
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cofleși
  • cofleșire
  • cofleșit
  • cofleșitu‑
  • cofleșind
  • cofleșindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cofleșește
(să)
  • cofleșească
  • cofleșea
  • cofleși
  • cofleșise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cofleșesc
(să)
  • cofleșească
  • cofleșeau
  • cofleși
  • cofleșiseră
verb (V403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cofleji
  • coflejire
  • coflejit
  • coflejitu‑
  • coflejind
  • coflejindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • coflejește
(să)
  • coflejească
  • coflejea
  • cofleji
  • coflejise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • coflejesc
(să)
  • coflejească
  • coflejeau
  • cofleji
  • coflejiseră
verb (V402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cofliști
  • cofliștire
  • cofliștit
  • cofliștitu‑
  • cofliștind
  • cofliștindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cofliștește
(să)
  • cofliștească
  • cofliștea
  • cofliști
  • cofliștise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cofliștesc
(să)
  • cofliștească
  • coflișteau
  • cofliști
  • cofliștiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cofleși cofleji cofliști

etimologie:

  • limba latină *conflexire „a încovoia”.
    surse: DEX '98 DEX '09