4 definiții pentru cofet

cófet (-turi), s. n. – Bomboană dulce. – Mr. cufetă. It. confetto, prin intermediul ngr. ϰουφέτον. – Der. cofetar, s. m.; cofetărie, s. f. Din it. confetti provine direct confetti (var. confete), s. f. pl. al cărui nume se explică prin obiceiul vechi de a arunca în timpul sărbătorilor confeti.

cofeturi f. pl. bomboane, zaharicale. [Vechiu rom. confet = it. CONFETTO, printr’un intermediar grec modern].

coféturĭ n. pl. (dintr´un singular maĭ vechĭ confet, apoĭ cofet, d. ngr. kuféta, maĭ vechĭ konféta, n. pl., care vine d. it. confetto, bomboană, și corespunde cu lat. confectus, „făcut la un loc”. V. confete, confecțiune, infect. Cp. și cu anghimaht). Rar azĭ. Bomboane. V. condit.

Intrare: cofet
cofet
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cofet cofetul
plural cofeturi cofeturile
genitiv-dativ singular cofet cofetului
plural cofeturi cofeturilor
vocativ singular
plural