2 definiții pentru cofăriță
cofăríță sf [At: LB / V: cuf~ / Pl: ~țe / E: cofar2 + -iță] 1-2 (Înv) Cofăreasă (1-2).
cofăríță, cofăríțe, s.f. (reg.) precupeață; sfârnăriță.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cofăriță
cofăriță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cofăriță | cofărița |
| plural | cofărițe | cofărițele | |
| genitiv-dativ | singular | cofărițe | cofăriței |
| plural | cofărițe | cofărițelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||