opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COEXISTA, coexist, vb. I. Intranz. A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexister.

COEXISTA, coexist, vb. I. Intranz. A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexister.

coexista vi [At: PONTBRIANT, D. / P: co-e~ / Pzi: coexist / E: fr coexister] 1-4 A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva.

COEXISTA, coexist, vb. I. Intranz. A exista în același timp sau împreună cu cineva sau ceva. Un timp, au coexistat pe teritoriul Romîniei de azi elementele societății sclavagiste, obști, țărani liberi și relații feudale. IST. R.P.R. 53. În lucrarea «Impozitul în natură», scrisă în ianuarie 1921, Lenin... analizează... economia sovietică din punctul de vedere al diferitelor forme de producție care coexistau în ea în acel moment. CONTEMPORANUL, S.II, 1948, nr. 105, 6/1. Trecut și Viitor coexistă în viața Oltului. BOGZA, C. O. 386.

COEXISTA vb. I. intr. A exista împreună sau simultan cu cineva sau ceva. [Cf. fr. coexister].

COEXISTA vb. intr. a exista simultan sau împreună cu cineva sau ceva. (< fr. coexister)

A COEXISTA coexist intranz. A exista simultan împreună cu altcineva sau cu altceva. [Sil. co-e-] /<fr. coexister

coexistà v. a exista împreună.

*coexíst, a -á v. intr. (co- și exist). Exist împreună cu alțiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coexista (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. coexist, 2 sg. coexiști, 3 coexistă; conj. prez. 1 sg. să coexist, 3 să coexiste

coexista (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 coexistă

coexista vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. coexist, 3 sg. și pl. coexistă

coexista (pr. gz)

Intrare: coexistare
coexistare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coexistare
  • coexistarea
plural
  • coexistări
  • coexistările
genitiv-dativ singular
  • coexistări
  • coexistării
plural
  • coexistări
  • coexistărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: coexista
  • pronunție: coegzista
verb (V8)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coexista
  • coexistare
  • coexistat
  • coexistatu‑
  • coexistând
  • coexistându‑
 singular plural
  • coexistă
  • coexistați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coexist
 (să)
  • coexist
  • coexistam
  • coexistai
  • coexistasem
a II-a (tu)
  • coexiști
 (să)
  • coexiști
  • coexistai
  • coexistași
  • coexistaseși
a III-a (el, ea)
  • coexistă
 (să)
  • coexiste
  • coexista
  • coexistă
  • coexistase
plural I (noi)
  • coexistăm
 (să)
  • coexistăm
  • coexistam
  • coexistarăm
  • coexistaserăm
  • coexistasem
a II-a (voi)
  • coexistați
 (să)
  • coexistați
  • coexistați
  • coexistarăți
  • coexistaserăți
  • coexistaseți
a III-a (ei, ele)
  • coexistă
 (să)
  • coexiste
  • coexistau
  • coexistară
  • coexistaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coexista, coexistverb

  • 1. A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un timp, au coexistat pe teritoriul Romîniei de azi elementele societății sclavagiste, obști, țărani liberi și relații feudale. IST. R.P.R. 53. DLRLC
    • format_quote În lucrarea «Impozitul în natură», scrisă în ianuarie 1921, Lenin... analizează... economia sovietică din punctul de vedere al diferitelor forme de producție care coexistau în ea în acel moment. CONTEMPORANUL, S.II, 1948, nr. 105, 6/1. DLRLC
    • format_quote Trecut și Viitor coexistă în viața Oltului. BOGZA, C. O. 386. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.