2 intrări

11 definiții

coexis'ta vi [At: PONTBRIANT, D. / P: co-e~ / Pzi: coexíst / E: fr coexister] 1-4 A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva.

COEXISTÁ, coexíst, vb. I. Intranz. A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexister.

COEXISTÁ, coexíst, vb. I. Intranz. A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexister.

COEXISTÁ, coexíst, vb. I. Intranz. A exista în același timp sau împreună cu cineva sau ceva. Un timp, au coexistat pe teritoriul Romîniei de azi elementele societății sclavagiste, obști, țărani liberi și relații feudale. IST. R.P.R. 53. În lucrarea «Impozitul în natură», scrisă în ianuarie 1921, Lenin... analizează... economia sovietică din punctul de vedere al diferitelor forme de producție care coexistau în ea în acel moment. CONTEMPORANUL, S.II, 1948, nr. 105, 6/1. Trecut și Viitor coexistă în viața Oltului. BOGZA, C. O. 386.

coexistá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 coexístă

coexistá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. coexíst, 3 sg. și pl. coexístă

COEXISTÁ vb. I. intr. A exista împreună sau simultan cu cineva sau ceva. [Cf. fr. coexister].

COEXISTÁ vb. intr. a exista simultan sau împreună cu cineva sau ceva. (< fr. coexister)

A COEXISTÁ coexíst intranz. A exista simultan împreună cu altcineva sau cu altceva. [Sil. co-e-] /<fr. coexister

coexistà v. a exista împreună.

*coexíst, a v. intr. (co- și exist). Exist împreună cu alțiĭ.

Intrare: coexista
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coexista coexistare coexistat coexistând singular plural
coexistă coexistați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coexist (să) coexist coexistam coexistai coexistasem
a II-a (tu) coexiști (să) coexiști coexistai coexistași coexistaseși
a III-a (el, ea) coexistă (să) coexiste coexista coexistă coexistase
plural I (noi) coexistăm (să) coexistăm coexistam coexistarăm coexistaserăm, coexistasem*
a II-a (voi) coexistați (să) coexistați coexistați coexistarăți coexistaserăți, coexistaseți*
a III-a (ei, ele) coexistă (să) coexiste coexistau coexista coexistaseră
Intrare: coexistare
coexistare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coexistare coexistarea
plural coexistări coexistările
genitiv-dativ singular coexistări coexistării
plural coexistări coexistărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)