opțiuni

9 definiții pentru coenzimă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COENZÍMĂ, coenzime, s. f. (Biochim.) Substanță produsă de celula vie, care contribuie la activarea enzimelor; coferment. – Din fr. coenzyme.

coenzímă sf [At: DEX2 / P: co-en~ / Pl: ~me / E: fr coenzyme] (Bch) Componentă activă și termostabilă a unei enzime Si: coferment.

COENZÍMĂ, coenzime, s. f. (Biochim.) Componentă activă și termostabilă a unei enzime; coferment. – Din fr. coenzyme.

COENZÍMĂ s.f. Componentă activă și termostabilă a unei enzime; coferment. [Pron. co-en-. / < fr. coenzyme].

COENZÍMĂ s. f. componentă neproteică și dizolvabilă a unei enzime, care favorizează acțiunea acesteia; coferment. (< fr. coenzyme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coenzímă s. f., g.-d. art. coenzímei; pl. coenzíme

coenzímă s. f. → enzimă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COENZÍMĂ s. (BIOL.) coferment.

COENZIMĂ s. (BIOL.) coferment.

Intrare: coenzimă
coenzimă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coenzimă
  • coenzima
plural
  • coenzime
  • coenzimele
genitiv-dativ singular
  • coenzime
  • coenzimei
plural
  • coenzime
  • coenzimelor
vocativ singular —
plural —

coenzimă

  • 1. biochimie Substanță produsă de celula vie, care contribuie la activarea enzimelor.
    surse: MDA2 DEX '09 DN sinonime: coferment

etimologie: