5 definiții pentru coempțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coempțiune sf [At: DN3 / P: co-emp~ / Pl: ~ni / E: fr coemption, lat coemptio] (Jur) Cumpărare reciprocă.

COEMPȚIÚNE s.f. (Jur.) Cumpărare reciprocă. [Cf. fr. coemption, lat. coemptio].

COEMPȚIÚNE s. f. (jur.) cumpărare reciprocă. (< fr. coemption, lat. coemptio)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coempțiúne (-emp-ți-u-) s. f., g.-d. art. coempțiúnii

coempțiúne s. f. (sil. -emp-ți-u), g.-d. art. coempțiúnii

Intrare: coempțiune
coempțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coempțiune
  • coempțiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • coempțiuni
  • coempțiunii
plural
vocativ singular
plural