5 definiții pentru coempțiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
coempțiune sf [At: DN3 / P: co-emp~ / Pl: ~ni / E: fr coemption, lat coemptio] (Jur) Cumpărare reciprocă.
COEMPȚIÚNE s.f. (Jur.) Cumpărare reciprocă. [Cf. fr. coemption, lat. coemptio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COEMPȚIÚNE s. f. (jur.) cumpărare reciprocă. (< fr. coemption, lat. coemptio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
coempțiúne (-emp-ți-u-) s. f., g.-d. art. coempțiúnii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coempțiúne s. f. (sil. -emp-ți-u), g.-d. art. coempțiúnii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: coempțiune
coempțiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||