6 definiții pentru coechipieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COECHIPIÉR, -Ă, coechipieri, -e, s. m. și f. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei. [Pr.: -pi-er] – Din fr. coéquipier.

COECHIPIÉR, -Ă, coechipieri, -e, s. m. și f. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei. [Pr.: -pi-er] – Din fr. coéquipier.

COECHIPIÉR, -Ă s. m. f. membru al unei echipe, al unei formații etc., în raport cu ceilalți membri ai echipei. (< fr. coéquipier)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coechipiéră (-pi-e-) s. f., g.-d. art. coechipiérei; pl. coechipiére

coechipiéră s. f. → echipieră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COECHIPIÉR s. (SPORT) partener.

COECHIPIER s. partener. (~ într-o formație sportivă.)

Intrare: coechipieră
coechipieră substantiv feminin
  • silabație: -pi-e-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coechipie
  • coechipiera
plural
  • coechipiere
  • coechipierele
genitiv-dativ singular
  • coechipiere
  • coechipierei
plural
  • coechipiere
  • coechipierelor
vocativ singular
plural

coechipier, -ă coechipier coechipieră

  • 1. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: partener

etimologie: