codobatură sf [At: ȘINCAI, HR. V, 560 / V: ~dăb~, ~alt~, ~dobăt~, ~drub~, ~dub~, cotorob~, coto~, cotro~, cotorb~^[1], cutrub~^[2] / Pl: ~ri, ~re și (rar) ~bături / E: ml *coda-battula, -am] 1 Pasăre migratoare mică, cenușie, cu coada (1) lungă, mereu în mișcare, care trăiește pe lângă ape Si: codobatică, codobatiiță, codobâță, prundar, prundaș (Motacilla alba). 2 (Îc) ~-albăstrie, ~-cenușie, ~-sură, vânătă, ~-vineție (Motacilla sulphurea). 3 (Îc) ~-galbenă (Motacilla flava). 4 (Îc) ~-neagră (Motacilla lugubris). 5 Lemn care leagă capetele crăcilor gemânărilor la car și nu lasă să se plece jos proțapul Si: brăcinar, iuhă, lehă, splină. 6 Persoană obraznică Si: obrăznicătură.