3 intrări

19 definiții

CODÁLBĂ s. v. codobatură, prundar, prundaș.

codálb, ~ă [At: ANON. CAR. / V: cud~ / Pl: ~i, ~e / E: coadă + alb] 1 a (D. animale) Care are coada sau vârful cozii de culoare albă, iar restul de culoare mai închisă. 2 a (D. oameni, mai ales d. fete) Cu părul blond Si: bălai. 3 a (Fig) Fățarnic. 4 sm Specie de vultur de talie mare, cu coada albă (Haliaetus albicillus). 5 sf (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba).

CODÁLB, -Ă, codalbi, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. (Despre animale) Care are coada sau vârful cozii de culoare albă, iar restul de culoare mai închisă. 2. (Despre oameni) Cu părul blond; bălai. II. S. m. Pasăre răpitoare de zi de talie mare, cu coada albă (Haliaëtus albicilla). [Var.: (reg.) cudálb, -ă, adj.] – Coadă + alb.

CODÁLB, -Ă, codalbi, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. (Despre animale) Care are coada sau vârful cozii de culoare albă, iar restul de culoare mai închisă. 2. (Despre oameni) Cu părul blond; bălai. II. S. m. Pasăre răpitoare de zi de talie mare, cu coada albă (Haliaëtus albicilla). [Var.: (reg.) cudálb, -ă, adj.] – Coadă + alb(ă).

CODÁLB, -Ă, codalbi, -e, adj. 1. (Despre vite și cîini) Care are coadă (sau numai șfichiul ei) de culoare albă, iar restul părului de altă culoare (de obicei închisă). 2. (Despre oameni, mai ales despre fete) Cu plete sau coade blonde; bălai. Mărica... e prelungă la chip, codalbă, cu ochii viorii. DELAVRANCEA, S. 42. -Variantă: cudálb, -ă (CREANGĂ, P. 38) adj.

CUDÁLB, -Ă adj. v. codalb.

!codálb1 (co-dalb/cod-alb) adj. m., pl. codálbi; f. codálbă, pl. codálbe

!codálb2 (co-dalb/cod-alb) s. m., pl. codálbi

codálb adj., s. m. (sil. mf. cod-) → alb

CODÁLB1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre animale) Care are coadă albă; cu coadă albă. 2) (despre persoane) Care are păr blond; cu păr blond; bălai. /coadă + alb[ă]

CODÁLB2 ~i m. Pasăre răpitoare, de talie mare, cu coadă albă, care vânează ziua. /coadă + alb[ă]

codalb (cudalb) a. 1. cu coada albă pe de margine, vorbind de vite: amândoi boi cudalbi CR.; 2. cu coadele sau pletele blonde, vorbind de fete.

codálb (vest) și cudálb (est), (din co = cu și dalb. Cu coadă n'are legătură). Bălțat (alb cu roș), vorbind de boiĭ de bună rasă („robust”. De aci și numele satuluĭ Cudalbĭ din Covurluĭ). Blond (?). Vultur codalb, un fel de vultur albicĭos (haliáëtus albicillus). – În R. S. (în GrS. 6, 63) „cu coada pe jumătate albă”, vorbind de oĭ. Dubios!


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

codálbă s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAȘ.

CUDALBI, com. în jud. Galați, pe rîul Geru; 8.236 loc. (1991).

Intrare: codalb (adj.)
codalb adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codalb codalbul codalbă codalba
plural codalbi codalbii codalbe codalbele
genitiv-dativ singular codalb codalbului codalbe codalbei
plural codalbi codalbilor codalbe codalbelor
vocativ singular
plural
cudalb adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cudalb cudalbul cudalbă cudalba
plural cudalbi cudalbii cudalbe cudalbele
genitiv-dativ singular cudalb cudalbului cudalbe cudalbei
plural cudalbi cudalbilor cudalbe cudalbelor
vocativ singular
plural
Intrare: codalbă
codalbă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codalbă codalba
plural codalbe codalbele
genitiv-dativ singular codalbe codalbei
plural codalbe codalbelor
vocativ singular
plural
Intrare: codalbă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codalbă codalba
plural codalbe codalbele
genitiv-dativ singular codalbe codalbei
plural codalbe codalbelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cudalbă cudalba
plural cudalbe cudalbele
genitiv-dativ singular cudalbe cudalbei
plural cudalbe cudalbelor
vocativ singular
plural