2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

codáș [At: I. NEGRUZZI, S. II, 126 / Pl: ~i, ~e / E: coadă + -aș] 1-6 smf, a (Persoană, grup de persoane, instituție etc.) care a rămas în urmă, se află printre ultimii într-un șir sau în muncă, la învățătură, într-o competiție sportivă etc.

CODÁȘ, -Ă, codași, -e, s. m. și f., adj. (Persoană, grup de persoane, instituție etc.) care a rămas în urmă, se află printre ultimii în muncă, la învățătură, într-o competiție sportivă etc. – Coadă + suf. -aș.

CODÁȘ, -Ă, codași, -e, s. m. și f., adj. (Persoană, grup de persoane, instituție etc.) care a rămas în urmă, se află printre ultimii în muncă, la învățătură, într-o competiție sportivă etc. – Coadă + suf. -aș.

CODÁȘ, -Ă, codași, -e, s. m. și f. Persoană care manifestă o atitudine nejustă față de muncă, care nu îndeplinește norma în producție și rămîne în urma tovarășilor săi. Ne ciocnim, nu-i vorbă, încă, Ba de-o piatră, ba de-o stîncă, Mai avem cîțiva codași Care mai se-încurcă-n pași, Dar cu-ndemnuri și povețe, Pașii noi o să-i învețe. CASSIAN, 54. ◊ (Adjectival) Muncitor codaș.

CODÁȘ ~ă (~i, ~e) și substantival Care rămâne în urma altora într-un domeniu de activitate; care se află printre ultimii.

codaș a. cel din urmă. ║ m. țăran fără boi.

codáș, -ă adj. și s. De la coadă, din urmă, sărac: țăran codaș (fără boĭ). Care rămîne în urma trupeĭ (fiind bolnav saŭ ostenit): soldat codaș. – Și codirlaș (Munt.). V. fruntaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

codáș adj. m., s. m., pl. codáși; adj. f., s. f. codáșă, art. codáșa; pl. codáșe

codáș s. m., adj. m., pl. codáși; f. sg. codáșă, art. codáșa, g.-d. art. codáșei, pl. codáșe

codaș, f. codașă, pl. m. codași, f. codașe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CODÁȘ s (reg.) codârlaș. (~ în muncă.)

CODAȘ s. (reg.) codîrlaș. (~ în muncă.)

Intrare: codașă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codașă
  • codașa
plural
  • codașe
  • codașele
genitiv-dativ singular
  • codașe
  • codașei
plural
  • codașe
  • codașelor
vocativ singular
  • codașă
  • codașo
plural
  • codașelor
Intrare: codaș (adj.)
codaș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codaș
  • codașul
  • codașu‑
  • codașă
  • codașa
plural
  • codași
  • codașii
  • codașe
  • codașele
genitiv-dativ singular
  • codaș
  • codașului
  • codașe
  • codașei
plural
  • codași
  • codașilor
  • codașe
  • codașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

codaș, -ă codaș (2) codașă

  • 1. (Persoană, grup de persoane, instituție etc.) care a rămas în urmă, se află printre ultimii în muncă, la învățătură, într-o competiție sportivă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: codârlaș antonime: fruntaș 2 exemple
    exemple
    • Ne ciocnim, nu-i vorbă, încă, Ba de-o piatră, ba de-o stîncă, Mai avem cîțiva codași Care mai se-încurcă-n pași, Dar cu-ndemnuri și povețe, Pașii noi o să-i învețe. CASSIAN, H. 54.
      surse: DLRLC
    • Muncitor codaș.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Persoană care manifestă o atitudine nejustă față de muncă, care nu îndeplinește norma în producție și rămâne în urma tovarășilor săi.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Coadă + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09