3 intrări

11 definiții

codălbíre sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: codălbi] (Îrg) 1 Nereușită într-o întreprindere sau afacere Si: codălbit1 (1). 2 Fugă Si: codălbit1 (2). 3 Pățanie Si: codălbit1 (3).

codălbí vt [At: ALECSANDRI, T. 424 / Pzi: ~bésc / E: codalb] 1 (Îrg) A nu reuși într-o întreprindere sau afacere. 2 A spăla putina Si: a o șterge. 3 A o păți.

codălbít2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~íți, ~e / E: codălbi] (Îrg) 1 Care n-a reușit într-o întreprindere sau afacere. 2 Care a spălat putina. 3 Care a pățit-o.

codălbít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: codălbi] 1-3 (Îrg) Codălbire (1-3).

CODĂLBÍ, codălbesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.; în expr.) A o codălbi = a nu izbuti, a nu reuși; a o păți. – Din codalb.

CODĂLBÍ, codălbesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.; în expr.) A o codălbi = a nu izbuti, a nu reuși; a o păți. – Din codalb.

CODĂLBÍ, codălbesc, vb. ◊ IV. Intranz. (Numai în expr.) A o codălbi = a o sfecli. (Atestat cu pronunțarea regională codălghi) La franțuzește o cam codălghea; se gîdila grozav cînd îi vorbeai limbă străină. VLAHUȚĂ, O. A. III 28.

!codălbí (a o ~) (înv., reg.) (co-dăl-/cod-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o codălbésc, imperf. 3 sg. o codălbeá; conj. prez. 3 să o codălbeáscă; ger. codălbínd-o

codălbí vb. (sil. mf. cod-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. codălbésc, imperf. 3 sg. codălbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. codălbeáscă

codălbì v. în locuțiunea moldovenească a o codălghi: a o sfecli, a o păți: așa-i c’am codălghit-o AL. [Sensul figurat rezultă din superstițiunea populară relativă la caii codalbi (cf. abraș)].

codălbésc v. intr. (d. codalb, adică „a te albi, a te îngălbeni de frică”). Mold. Fam. A o codălbi, a îngălbeni de frică, a o sfecli. – Pop. -ghesc.

Intrare: codălbi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) codălbi codălbire codălbit codălbind singular plural
codălbește codălbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) codălbesc (să) codălbesc codălbeam codălbii codălbisem
a II-a (tu) codălbești (să) codălbești codălbeai codălbiși codălbiseși
a III-a (el, ea) codălbește (să) codălbească codălbea codălbi codălbise
plural I (noi) codălbim (să) codălbim codălbeam codălbirăm codălbiserăm, codălbisem*
a II-a (voi) codălbiți (să) codălbiți codălbeați codălbirăți codălbiserăți, codălbiseți*
a III-a (ei, ele) codălbesc (să) codălbească codălbeau codălbi codălbiseră
Intrare: codălbit
codălbit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codălbit codălbitul codălbi codălbita
plural codălbiți codălbiții codălbite codălbitele
genitiv-dativ singular codălbit codălbitului codălbite codălbitei
plural codălbiți codălbiților codălbite codălbitelor
vocativ singular
plural
codălbire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codălbire codălbirea
plural codălbiri codălbirile
genitiv-dativ singular codălbiri codălbirii
plural codălbiri codălbirilor
vocativ singular
plural
Intrare: codălbire
codălbire
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)