24 de definiții pentru codobatură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CODOBATURĂ, codobaturi, s. f. Pasăre migratoare mică, cenușie, cu coada lungă, în veșnică mișcare, care trăiește pe lângă ape; prundar, prundaș (Motacilla alba).Lat. *codabattula.

CODOBATURĂ, codobaturi, s. f. Pasăre migratoare mică, cenușie, cu coada lungă, în veșnică mișcare, care trăiește pe lângă ape; prundar, prundaș (Motacilla alba).Lat. *codabattula.

codobatură sf [At: ȘINCAI, HR. V, 560 / V: ~dăb~, ~alt~, ~dobăt~, ~drub~, ~dub~, cotorob~, coto~, cotro~, cotorb~[1], cutrub~[2] / Pl: ~ri, ~re și (rar) ~bături / E: ml *coda-battula, -am] 1 Pasăre migratoare mică, cenușie, cu coada (1) lungă, mereu în mișcare, care trăiește pe lângă ape Si: codobatică, codobatiiță, codobâță, prundar, prundaș (Motacilla alba). 2 (Îc) ~-albăstrie, ~-cenușie, ~-sură, vânătă, ~-vineție (Motacilla sulphurea). 3 (Îc) ~-galbenă (Motacilla flava). 4 (Îc) ~-neagră (Motacilla lugubris). 5 Lemn care leagă capetele crăcilor gemânărilor la car și nu lasă să se plece jos proțapul Si: brăcinar, iuhă, lehă, splină. 6 Persoană obraznică Si: obrăznicătură.

  1. Varianta cotorbatură are intrare separată și nu retrimite direct aici, la definiția principală. — Ladislau Strifler
  2. Varianta cutrubatură nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar, ci cutrubătură. — Ladislau Strifler

CODOBATURĂ, codobaturi, s. f. Pasăre mică, cenușie, cu coada lungă și îngustă pe care o mișcă într-una; trăiește pe lîngă ape și se hrănește cu insecte (Motacilla alba). O codobatură cu pene cenușii sălta în zbor neliniștit, singuratică, spăriată de liniștea cuprinsului. SADOVEANU, O.III 369. Codobaturi iuți ca focul, Tot bătînd din cozi, Măturară-n clipă locul. COȘBUC, P. II 36. Codobaturile, acele rîndurele de apă cu lungi pene albe în coadă, se așterneau, în zborul lor iute, pe fața apii. ODOBESCU, S. I 140.

CODOBATURĂ ~i f. Pasăre migratoare de talie mică, cu corpul zvelt și coadă lungă, pe care o mișcă întruna. ~ albă. ~ galbenă. [G.-D. codobaturii] /<lat. codobatulla

codobatură f. pasăre cu coada lungă cu care bate într’una pământul (Motacilla).

codobátură f., pl. ĭ (lat. caudibáttula adică „bătătoare din coadă”, ca și it. Calabria codiváttula = coditrémola). O păsărică cu pene negre și cenușiĭ care trăĭește pe lîngă ape și tot bîțîĭe din coadă, și de aceĭa se numește și bîțîitoare (motacilla). V. ghionoaĭe.

codăbatură sf vz codobatură

codăbăturoi sm vz codobatură

codobaltură sf vz codobatură

codobătură sf vz codobatură

codrubatură sf vz codobatură

cotrobatură sf vz codobatură

cutrubătură sf vz codobatură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

codobatură s. f., g.-d. art. codobaturii; pl. codobaturi

codobatură s. f., g.-d. art. codobaturii; pl. codobaturi

codobatură s. f., g.-d, art. codobaturii; pl. codobaturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CODOBATURĂ s. (ORNIT.) 1. (Motacilla) prundar, prundaș, (reg.) bâțâitoare, codalbă, codobâță, frișcă, obrăznicătură, păstorel, păstoriță, prundurel, sfredeluș, văcăriță, coadă-făloasă, jumătate-de-pasăre, ochiul-boului, pasăre-țigănească, rândunica-Domnului, (prin Transilv. și Maram.) slujnica-cucului. 2. codobatură sură (Motacilla cinerea) = (Ban.) plișcă.

CODOBATURĂ s. (ORNIT.) 1. (Motacilla) prundar, prundaș, (reg.) bîțîitoare, codalbă, codobîță, frișcă, obrăznicătură, păstorel, păstoriță, prundurel, sfredeluș, văcăriță, coadă-făloasă, jumătate-de-pasăre, ochiul-boului, pasăre-țigănească, rîndunica-Domnului, (prin Transilv. și Maram.) slujnica-cucului. 2. codobatură sură (Motacilla cinerea) = (Ban.) plișcă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

codobatură (codobaturi), s. f. – Pasăre, prundar (Motacilla). – Mr. coadăbătură, cutrubatură, megl. coadărăbătură. Lat. pop. *codabattula (Pascu, I, 50; Candrea-Dens., 150; REW 1774; DAR). Este sigur că această compunere este anterioară rom., nu numai datorită consonanței dialectelor, ci și calabr. codiváttula. În general, celelalte limbi au preferat comp. inversă (it. batticoda, vicent. batikoa, flor. battikova, prov. bateco) sau bazată pe alte elemente. Pentru numeroasele forme romanice ale numelui păsării cf. Erich Poppe, ZRPh., LVI, 392-404 șI V. Garcia de Diego, RFE, 1931, 7.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CODOBÁTURĂ (lat. codobatulla) s. f. Gen de păsări călătoare mici (c. 17-18 cm), din ordinul paseriformelor, cu picioare robuste și lungi, cioc gros și coadă lungă pe care o mișcă întruna. Trăiesc pe lîngă ape, aproape exclusiv pe sol. În România trăiesc trei specii: c. albă (Motacilla alba), frecventă pe malul bălților, lacurilor, rîurilor de la șes pînă la munte; c. de munte (M. cinerea), care cuibărește pe văile rîurilor din Carpați; c. galbenă (M. flava), frecventă în special în Delta Dunării.

Intrare: codobatură
codobatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codobatură
  • codobatura
plural
  • codobaturi
  • codobaturile
genitiv-dativ singular
  • codobaturi
  • codobaturii
plural
  • codobaturi
  • codobaturilor
vocativ singular
plural
cotrobatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotrobatură
  • cotrobatura
plural
  • cotrobaturi
  • cotrobaturile
genitiv-dativ singular
  • cotrobaturi
  • cotrobaturii
plural
  • cotrobaturi
  • cotrobaturilor
vocativ singular
plural
codăbăturoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
codăbatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codăbatură
  • codăbatura
plural
  • codăbaturi
  • codăbaturile
genitiv-dativ singular
  • codăbaturi
  • codăbaturii
plural
  • codăbaturi
  • codăbaturilor
vocativ singular
plural
codobaltură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codobaltură
  • codobaltura
plural
  • codobalturi
  • codobalturile
genitiv-dativ singular
  • codobalturi
  • codobalturii
plural
  • codobalturi
  • codobalturilor
vocativ singular
plural
codobătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codobătură
  • codobătura
plural
  • codobături
  • codobăturile
genitiv-dativ singular
  • codobături
  • codobăturii
plural
  • codobături
  • codobăturilor
vocativ singular
plural
codrubatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codrubatură
  • codrubatura
plural
  • codrubaturi
  • codrubaturile
genitiv-dativ singular
  • codrubaturi
  • codrubaturii
plural
  • codrubaturi
  • codrubaturilor
vocativ singular
plural
codubatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codubatură
  • codubatura
plural
  • codubaturi
  • codubaturile
genitiv-dativ singular
  • codubaturi
  • codubaturii
plural
  • codubaturi
  • codubaturilor
vocativ singular
plural
cotobatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotobatură
  • cotobatura
plural
  • cotobaturi
  • cotobaturile
genitiv-dativ singular
  • cotobaturi
  • cotobaturii
plural
  • cotobaturi
  • cotobaturilor
vocativ singular
plural
cutrubătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cutrubătură
  • cutrubătura
plural
  • cutrubături
  • cutrubăturile
genitiv-dativ singular
  • cutrubături
  • cutrubăturii
plural
  • cutrubături
  • cutrubăturilor
vocativ singular
plural
cotrobată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

codobatură, codobaturisubstantiv feminin

  • 1. Pasăre migratoare mică, cenușie, cu coada lungă, în veșnică mișcare, care trăiește pe lângă ape (Motacilla alba). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O codobatură cu pene cenușii sălta în zbor neliniștit, singuratică, spăriată de liniștea cuprinsului. SADOVEANU, O. III 369. DLRLC
    • format_quote Codobaturi iuți ca focul, Tot bătînd din cozi, Măturară-n clipă locul. COȘBUC, P. II 36. DLRLC
    • format_quote Codobaturile, acele rîndurele de apă cu lungi pene albe în coadă, se așterneau, în zborul lor iute, pe fața apii. ODOBESCU, S. I 140. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.