2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocsificare sf [At: DEX2 / Pl: ~cări / E: cocsifica] Transformare a cărbunelui de pământ sau a reziduurilor de petrol în cocs Si: (rar) cocsificat1.

COCSIFICÁRE, cocsificări, s. f. Acțiunea de a cocsifica.V. cocsifica.

COCSIFICÁRE, cocsificări, s. f. Acțiunea de a cocsifica.V. cocsifica.

COCSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a cocsifica și rezultatul ei. [< cocsifica].

cocsifica vt [At: DEX2 / Pzi: cocsífic / E: cocs (după fr cokéfier)] A transforma cărbunele de pământ sau reziduurile de petrol în cocs.

COCSIFICÁ, cocsífic, vb. I. Tranz. A transforma cărbunele de pământ sau reziduurile de petrol în cocs. – Din cocs (după fr. cokéfier).

COCSIFICÁ, cocsífic, vb. I. Tranz. A transforma cărbunele de pământ sau reziduurile de petrol în cocs. – Din cocs (după fr. cokéfier).

COCSIFICÁ, cocsífic, vb. I. Tranz. A transforma (prin procedee speciale) cărbunele de pămînt sau resturile de petrol în cocs.

COCSIFICÁ vb. I. tr. A transforma cărbunele brun în cocs. [P.i. cocsífic. / < cocs + -ifica, după fr. cokéfier].

COCSIFICÁ vb. tr. a transforma cărbunele sau reziduurile de țiței în cocs. (după fr. cokéfier)

A COCSIFICÁ cocsífic tranz. (cărbune de pământ, reziduuri de petrol) A transforma în cocs. /Din cocs


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cocsificáre s. f., g.-d. art. cocsificắrii; pl. cocsificắri

cocsificáre s. f., g.-d. art. cocsificării; pl. cocsificări

cocsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 cocsífică

cocsificá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cocsífică

Intrare: cocsificare
cocsificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocsificare
  • cocsificarea
plural
  • cocsificări
  • cocsificările
genitiv-dativ singular
  • cocsificări
  • cocsificării
plural
  • cocsificări
  • cocsificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cocsifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocsifica
  • cocsificare
  • cocsificat
  • cocsificatu‑
  • cocsificând
  • cocsificându‑
singular plural
  • cocsifică
  • cocsificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocsific
(să)
  • cocsific
  • cocsificam
  • cocsificai
  • cocsificasem
a II-a (tu)
  • cocsifici
(să)
  • cocsifici
  • cocsificai
  • cocsificași
  • cocsificaseși
a III-a (el, ea)
  • cocsifică
(să)
  • cocsifice
  • cocsifica
  • cocsifică
  • cocsificase
plural I (noi)
  • cocsificăm
(să)
  • cocsificăm
  • cocsificam
  • cocsificarăm
  • cocsificaserăm
  • cocsificasem
a II-a (voi)
  • cocsificați
(să)
  • cocsificați
  • cocsificați
  • cocsificarăți
  • cocsificaserăți
  • cocsificaseți
a III-a (ei, ele)
  • cocsifică
(să)
  • cocsifice
  • cocsificau
  • cocsifica
  • cocsificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocsificare

  • 1. Acțiunea de a cocsifica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi cocsifica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

cocsifica

  • 1. A transforma cărbunele de pământ sau reziduurile de petrol în cocs.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • cocs (după limba franceză cokéfier).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN