2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coconesc1, ~ească a vz cuconesc

coconesc2, ~ească [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: cuc~ / Pl: ~ești / E: cocon1 + -esc] 1 a De copil Si: copilăresc. 2 a Boieresc. 3 sfa Dans nedefinit mai îndeaproape. 4 Melodia pe care se dansează.

1) coconésc, -eáscă adj. De cocoană. – În est cu-.

2) coconésc v. tr. (d. cocon, cocoană). Fam. Daŭ titlu de cocon, de cocoană: ĭa nu-l maĭ coconi atîta! V. refl. Mă boĭeresc, îmĭ daŭ aere de cocoană: răŭ s’a coconit mitocanca asta! – În est cu-.

COCONI vb. IV v. cuconi.

CUCONI, cuconesc, vb. IV. 1. Tranz. A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. 2. Refl. (Depr.) A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. [Var.: coconi vb. IV] – Din cucon, (2) și din cucoană.

cuconi [At: DA / V: coc~ / Pzi: ~nesc / E: cucoană] 1 vt A se adresa cuiva cu termenul „cucoană, cucon”. 2 vr (Dep) A-și da aere (de cucoană).

CUCONI, cuconesc, vb. IV. 1. (Tranz.) A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. 2. (Refl.) A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. [Var.: coconi vb. IV] – Din cucon, (2) și din cucoană.

CUCONI, cuconesc, vb. IV. (Și în forma coconi învechit, uneori cu nuanță disprețuitoare) 1. Tranz. A se adresa cuiva cu «cucoane». Da ce nu șezi, cucoane Nicule?...Mări, nu-l mai tot cuconi, că s-a diochea! ALECSANDRI, T. I 42. 2. Refl. A-și da aere (sau ifose) de cucoană (sau de boier), a se îngîmfa. Iar s-a cuconit Florica. ALECSANDRI, T. 198. – Variantă: coconi vb. IV.

A CUCONI ~esc tranz. (persoane) A numi cu termenul de „cucoană” sau „cucoane”. /Din cucoană

A SE CUCONI mă ~esc intranz. 1) A căpăta maniere de cucon sau de cucoană. 2) A se comporta ca un cucon sau ca o cucoană. /Din cucoană

coconì v. a da titlu de cocon: nu-l mai tot coconi AL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuconi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuconesc, 3 sg. cuconește, imperf. 1 cuconeam; conj. prez. 1 sg. să cuconesc, 3 să cuconească corectat(ă)

cuconi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuconesc, imperf. 3 sg. cuconea; conj. prez. 3 să cuconească

cuconi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuconesc, imperf. 3 sg. cuconea; conj. prez. 3 sg. și pl. cuconească

Intrare: coconesc
coconesc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cuconi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cuconi
  • cuconire
  • cuconit
  • cuconitu‑
  • cuconind
  • cuconindu‑
singular plural
  • cuconește
  • cuconiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuconesc
(să)
  • cuconesc
  • cuconeam
  • cuconii
  • cuconisem
a II-a (tu)
  • cuconești
(să)
  • cuconești
  • cuconeai
  • cuconiși
  • cuconiseși
a III-a (el, ea)
  • cuconește
(să)
  • cuconească
  • cuconea
  • cuconi
  • cuconise
plural I (noi)
  • cuconim
(să)
  • cuconim
  • cuconeam
  • cuconirăm
  • cuconiserăm
  • cuconisem
a II-a (voi)
  • cuconiți
(să)
  • cuconiți
  • cuconeați
  • cuconirăți
  • cuconiserăți
  • cuconiseți
a III-a (ei, ele)
  • cuconesc
(să)
  • cuconească
  • cuconeau
  • cuconi
  • cuconiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coconi
  • coconire
  • coconit
  • coconitu‑
  • coconind
  • coconindu‑
singular plural
  • coconește
  • coconiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coconesc
(să)
  • coconesc
  • coconeam
  • coconii
  • coconisem
a II-a (tu)
  • coconești
(să)
  • coconești
  • coconeai
  • coconiși
  • coconiseși
a III-a (el, ea)
  • coconește
(să)
  • coconească
  • coconea
  • coconi
  • coconise
plural I (noi)
  • coconim
(să)
  • coconim
  • coconeam
  • coconirăm
  • coconiserăm
  • coconisem
a II-a (voi)
  • coconiți
(să)
  • coconiți
  • coconeați
  • coconirăți
  • coconiserăți
  • coconiseți
a III-a (ei, ele)
  • coconesc
(să)
  • coconească
  • coconeau
  • coconi
  • coconiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuconi, cuconescverb

  • 1. tranzitiv A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Da ce nu șezi, cucoane Nicule?... – Mări, nu-l mai tot cuconi, că s-a diochea! ALECSANDRI, T. I 42. DLRLC
  • 2. reflexiv depreciativ A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îngâmfa
    • format_quote Iar s-a cuconit Florica. ALECSANDRI, T. 198. DLRLC
etimologie:
  • cucon DEX '09 DEX '98
  • cucoană DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.