2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COCONÁȘ, coconași, s. m. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui cocon1. [Var.: cuconáș, conáș s. m.] – Cocon1 + suf. -aș.

COCONÁȘ, coconași, s. m. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui cocon1. [Var.: cuconáș, conáș s. m.] – Cocon1 + suf. -aș.

CONÁȘ s. m. v. coconaș.

CONÁȘ s. m. v. coconaș.

CUCONÁȘ s. m. v. coconaș.

CUCONÁȘ s. m. v. coconaș.

CUCONÁȘ s. m. v. coconaș.

coconáș sm [At: MOXA, 365/30 / V: cuc- / Pl: ~i / E: cocon1 + -aș1] (Îvp; șhp) 1-8 Cocon1 (1-4) (mic) Si: coconășel (1-8). 9 (Prt) Pierde-vară.

cuconaș sm vz coconaș

COCONÁȘ, coconași, s. m. (Învechit și arhaizant) Diminutiv al lui cocon1. 1. v. cocon (1). Din trăsură se cobori un tînăr elegant coconaș, a cărui costum era după moda curții. NEGRUZZI, S. I 16. 2. v. cocon. (2). Iară cînd veni vremea născură amîndouă cîte un coconaș. ISPIRESCU, L. 112. – Variantă: cuconáș (ALECSANDRI, T. I 42) s. m.

coconaș m. 1. fiu de boier; 2. titlu onorific dat junelui nobil; 3. june elegant (mai mult ironic).

coconáș m. (d. cocon). Fam. Titlu dat de popor fiilor de boĭer saŭ boĭerilor, egal cu domn. Epitet ironic în gura orășenilor, egal cu „domnișor”: măĭ, da coconaș te-aĭ maĭ făcut de cînd aĭ cîștigat la loterie! – Maĭ fam.: conașu Petru îld. coconașu Petru. – În est cu-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!coconáș/cuconáș (înv., pop.) s. m., pl. coconáși/cuconáși

*conașul (înv.) s. m. art.

coconáș s. m., pl. coconáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COCONÁȘI s. pl. v. surguci.

COCONÁȘ s. domnișor. (Ce-a spus ~ul?)

COCONAȘ s. domnișor. (Ce-a spus ~?)

Intrare: coconași
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • coconași
  • coconașii
genitiv-dativ singular
plural
  • coconași
  • coconașilor
vocativ singular
plural
Intrare: coconaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coconaș
  • coconașul
  • coconașu‑
plural
  • coconași
  • coconașii
genitiv-dativ singular
  • coconaș
  • coconașului
plural
  • coconași
  • coconașilor
vocativ singular
  • coconașule
  • coconașe
plural
  • coconașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuconaș
  • cuconașul
  • cuconașu‑
plural
  • cuconași
  • cuconașii
genitiv-dativ singular
  • cuconaș
  • cuconașului
plural
  • cuconași
  • cuconașilor
vocativ singular
  • cuconașule
  • cuconașe
plural
  • cuconașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conaș
  • conașul
  • conașu‑
plural
  • conași
  • conașii
genitiv-dativ singular
  • conaș
  • conașului
plural
  • conași
  • conașilor
vocativ singular
  • conașule
  • conașe
plural
  • conașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coconaș cuconaș conaș

  • 1. învechit popular Diminutiv al lui cocon.
    surse: DEX '09
    • 1.1. arhaizant Diminutiv al lui cocon.
      surse: DLRLC sinonime: domnișor un exemplu
      exemple
      • Din trăsură se coborî un tînăr elegant coconaș, a cărui costum era după moda curții. NEGRUZZI, S. I 16.
        surse: DLRLC
    • 1.2. arhaizant Diminutiv al lui cocon.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Iară cînd veni vremea născură amîndouă cîte un coconaș. ISPIRESCU, L. 112.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • cocon + sufix -aș.
    surse: DEX '09