2 intrări

18 definiții

COCONÁȘI s. pl. v. surguci.

coconáș sm [At: MOXA, 365/30 / V: cuc- / Pl: ~i / E: cocon1 + -aș1] (Îvp; șhp) 1-8 Cocon1 (1-4) (mic) Si: coconășel (1-8). 9 (Prt) Pierde-vară.

COCONÁȘ, coconași, s. m. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui cocon1. [Var.: cuconáș, conáș s. m.] – Cocon1 + suf. -aș.

COCONÁȘ, coconași, s. m. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui cocon1. [Var.: cuconáș, conáș s. m.] – Cocon1 + suf. -aș.

CONÁȘ s. m. v. coconaș.

CUCONÁȘ s. m. v. coconaș.

COCONÁȘ, coconași, s. m. (Învechit și arhaizant) Diminutiv al lui cocon1. 1. v. cocon (1). Din trăsură se cobori un tînăr elegant coconaș, a cărui costum era după moda curții. NEGRUZZI, S. I 16. 2. v. cocon. (2). Iară cînd veni vremea născură amîndouă cîte un coconaș. ISPIRESCU, L. 112. – Variantă: cuconáș (ALECSANDRI, T. I 42) s. m.

CUCONÁȘ s. m. v. coconaș.

!coconáș/cuconáș (înv., pop.) s. m., pl. coconáși/cuconáși

*conașul (înv.) s. m. art.

coconáș s. m., pl. coconáși

COCONÁȘ s. domnișor. (Ce-a spus ~ul?)

coconaș m. 1. fiu de boier; 2. titlu onorific dat junelui nobil; 3. june elegant (mai mult ironic).

coconáș m. (d. cocon). Fam. Titlu dat de popor fiilor de boĭer saŭ boĭerilor, egal cu domn. Epitet ironic în gura orășenilor, egal cu „domnișor”: măĭ, da coconaș te-aĭ maĭ făcut de cînd aĭ cîștigat la loterie! – Maĭ fam.: conașu Petru îld. coconașu Petru. – În est cu-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COCONÁȘ s. domnișor. (Ce-a spus ~?)

Intrare: coconaș
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuconaș cuconașul
plural cuconași cuconașii
genitiv-dativ singular cuconaș cuconașului
plural cuconași cuconașilor
vocativ singular cuconașule, cuconașe
plural cuconașilor
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conaș conașul
plural conași conașii
genitiv-dativ singular conaș conașului
plural conași conașilor
vocativ singular conașule, conașe
plural conașilor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coconaș coconașul
plural coconași coconașii
genitiv-dativ singular coconaș coconașului
plural coconași coconașilor
vocativ singular coconașule, coconașe
plural coconașilor
Intrare: coconași
coconași
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural coconași coconașii
genitiv-dativ singular
plural coconași coconașilor
vocativ singular
plural

coconaș conaș cuconaș

  • 1. învechit popular Diminutiv al lui cocon.
    surse: DEX '09
    • 1.1. arhaizant Diminutiv al lui cocon.
      surse: DLRLC sinonime: domnișor un exemplu
      exemple
      • Din trăsură se coborî un tînăr elegant coconaș, a cărui costum era după moda curții. NEGRUZZI, S. I 16.
        surse: DLRLC
    • 1.2. arhaizant Diminutiv al lui cocon.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Iară cînd veni vremea născură amîndouă cîte un coconaș. ISPIRESCU, L. 112.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • cocon + sufix -aș.
    surse: DEX '09