2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coconáș sm [At: MOXA, 365/30 / V: cuc- / Pl: ~i / E: cocon1 + -aș1] (Îvp; șhp) 1-8 Cocon1 (1-4) (mic) Si: coconășel (1-8). 9 (Prt) Pierde-vară.

cuconaș sm vz coconaș

COCONÁȘ, coconași, s. m. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui cocon1. [Var.: cuconáș, conáș s. m.] – Cocon1 + suf. -aș.

COCONÁȘ, coconași, s. m. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui cocon1. [Var.: cuconáș, conáș s. m.] – Cocon1 + suf. -aș.

CONÁȘ s. m. v. coconaș.

CONÁȘ s. m. v. coconaș.

CUCONÁȘ s. m. v. coconaș.

CUCONÁȘ s. m. v. coconaș.

CUCONÁȘ s. m. v. coconaș.

COCONÁȘ, coconași, s. m. (Învechit și arhaizant) Diminutiv al lui cocon1. 1. v. cocon (1). Din trăsură se cobori un tînăr elegant coconaș, a cărui costum era după moda curții. NEGRUZZI, S. I 16. 2. v. cocon. (2). Iară cînd veni vremea născură amîndouă cîte un coconaș. ISPIRESCU, L. 112. – Variantă: cuconáș (ALECSANDRI, T. I 42) s. m.

coconaș m. 1. fiu de boier; 2. titlu onorific dat junelui nobil; 3. june elegant (mai mult ironic).

coconáș m. (d. cocon). Fam. Titlu dat de popor fiilor de boĭer saŭ boĭerilor, egal cu domn. Epitet ironic în gura orășenilor, egal cu „domnișor”: măĭ, da coconaș te-aĭ maĭ făcut de cînd aĭ cîștigat la loterie! – Maĭ fam.: conașu Petru îld. coconașu Petru. – În est cu-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!coconáș/cuconáș (înv., pop.) s. m., pl. coconáși/cuconáși

*conașul (înv.) s. m. art.

coconáș s. m., pl. coconáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COCONÁȘI s. pl. v. surguci.

COCONÁȘ s. domnișor. (Ce-a spus ~ul?)

COCONAȘ s. domnișor. (Ce-a spus ~?)

Intrare: coconași
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • coconași
  • coconașii
genitiv-dativ singular
plural
  • coconași
  • coconașilor
vocativ singular
plural
Intrare: coconaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coconaș
  • coconașul
  • coconașu‑
plural
  • coconași
  • coconașii
genitiv-dativ singular
  • coconaș
  • coconașului
plural
  • coconași
  • coconașilor
vocativ singular
  • coconașule
  • coconașe
plural
  • coconașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuconaș
  • cuconașul
  • cuconașu‑
plural
  • cuconași
  • cuconașii
genitiv-dativ singular
  • cuconaș
  • cuconașului
plural
  • cuconași
  • cuconașilor
vocativ singular
  • cuconașule
  • cuconașe
plural
  • cuconașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conaș
  • conașul
  • conașu‑
plural
  • conași
  • conașii
genitiv-dativ singular
  • conaș
  • conașului
plural
  • conași
  • conașilor
vocativ singular
  • conașule
  • conașe
plural
  • conașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coconaș cuconaș conaș

  • 1. învechit popular Diminutiv al lui cocon.
    surse: DEX '09
    • 1.1. arhaizant Diminutiv al lui cocon.
      surse: DLRLC sinonime: domnișor un exemplu
      exemple
      • Din trăsură se coborî un tînăr elegant coconaș, a cărui costum era după moda curții. NEGRUZZI, S. I 16.
        surse: DLRLC
    • 1.2. arhaizant Diminutiv al lui cocon.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Iară cînd veni vremea născură amîndouă cîte un coconaș. ISPIRESCU, L. 112.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • cocon + sufix -aș.
    surse: DEX '09