2 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

cocolít1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cocoli] 1-2 Coclire (1-2). 3 (Pfm) Înfofolire. 5 Cocolire (4-5).

cocolít2, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 522 / Pl: ~iți, ~e / E: cocoli] (Pfm) 1 Îmbrăcat cu haine (prea) groase Si: înfofolit. 2 Care se bucură de îngrijiri exagerate Si: răsfățat, alintat. 3 Care se complace în alintări.

COCOLÍT, -Ă, cocoliți, -te, adj. (Pop. și fam.) 1. Îmbrăcat cu haine (prea) groase; înfofolit. 2. Care se bucură de îngrijiri exagerate. – V. cocoli.

COCOLÍT, -Ă, cocoliți, -te, adj. (Pop. și fam.) 1. Îmbrăcat cu haine (prea) groase; înfofolit. 2. Care se bucură de îngrijiri exagerate. – V. cocoli.

COCOLÍT, -Ă, cocoliți, -te, adj. (Regional) Dezmierdat, răsfățat, răzgîiat. Copil cocolit. ◊ (Substantivat) Așteaptă... așteaptă... cocolitule... Te-oi pune eu la cale și pe tine acuși. ALECSANDRI, T. I 209.

COCOLÍT adj. v. alintat.

COCOLÍT adj. v. încotoșmănat, înfofolit.

cocolít, -ă adj. Prea îngrijit, prea delicat: copiĭ cocolițĭ.

cocolí [At: CREANGĂ, GL. / V: ~călí, gogo~, gugulí / E: ns cf mg kokonya „mâncăruri pentreu sărbătorile Paștilor (colaci, ouă, șuncă etc.)”] 1-2 vt (Reg) A frământa și a coace colaci pentru slujbele bisericești (sărbători, morți etc.). 3-4 vtr (Pfm) A (se) înfofoli. 5 vt (Pfm) A îngriji pe cineva în mod exagerat Si: a răsfăța, a alinta, a mădări. 6 vr A se complăcea în alintări Si: a se alinta.

COCOLÍ, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A îmbrăca cu multe haine groase; a înfofoli. 2. A îngriji pe cineva în mod exagerat. ♦ Refl. A se complăcea în alintări; a se alinta. – Et. nec.

COCOLÍ, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A înfofoli. 2. A îngriji pe cineva în mod exagerat. ♦ Refl. A se complăcea în alintări; a se alinta. – Et. nec.

COCOLÍ, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A îmbrăca, a înfășură bine în haine groase, a înfofoli. Cocolit în blană, îi făcu semn amical cu mina. C. PETRESCU, V. 156. 2. A îngriji (pe cineva) în mod exagerat; a răsfăța, a alinta, a cocoloși. V. menaja. Coana Săftica o lua [pe fetiță] la ea acasă, o cocolea toată ziua, nu se mai putea despărți de ea. VLAHUȚĂ, O. A. III 169. Codoșca de babă gemea sub talpa iadului și numai motanul ei din ceea lume îi plîngea de milă, pentru că l-a cocolit așa de bine. CREANGĂ, P. 179. Ei! ba nu cumva ai vra să-l bag în sîn și să-l cocolesc! ALECSANDRI, T. 600. ♦ Refl. A se complăcea în alintări, a se răsfăța, a se alinta. Se simțea în lauda lumii; se cocolea în atîtea priviri drăgăstoase. DELAVRANCEA, S. 56. – Variantă: gogolí (SBIERA, P. 241) vb. IV.

cocolí (a ~) (a alinta) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocolésc, imperf. 3 sg. cocoleá; conj. prez. 3 să cocoleáscă

cocolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocolésc, imperf. 3 sg. cocoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. cocoleáscă

COCOLÍ vb. v. încotoșmăna, înfofoli.

A COCOLÍ ~ésc tranz. pop. fam. 1) (mai ales copii) A îmbrăca cu haine multe și groase (pentru a feri de frig); a cocoloși; a încotoșmăna; a înfofoli. 2) (ființe) A îngriji peste măsură. /Orig. nec.

arată toate definițiile

Intrare: cocoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoli
  • cocolire
  • cocolit
  • cocolitu‑
  • cocolind
  • cocolindu‑
singular plural
  • cocolește
  • cocoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocolesc
(să)
  • cocolesc
  • cocoleam
  • cocolii
  • cocolisem
a II-a (tu)
  • cocolești
(să)
  • cocolești
  • cocoleai
  • cocoliși
  • cocoliseși
a III-a (el, ea)
  • cocolește
(să)
  • cocolească
  • cocolea
  • cocoli
  • cocolise
plural I (noi)
  • cocolim
(să)
  • cocolim
  • cocoleam
  • cocolirăm
  • cocoliserăm
  • cocolisem
a II-a (voi)
  • cocoliți
(să)
  • cocoliți
  • cocoleați
  • cocolirăți
  • cocoliserăți
  • cocoliseți
a III-a (ei, ele)
  • cocolesc
(să)
  • cocolească
  • cocoleau
  • cocoli
  • cocoliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gogoli
  • gogolire
  • gogolit
  • gogolind
singular plural
  • gogolește
  • gogoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gogolesc
(să)
  • gogolesc
  • gogoleam
  • gogolii
  • gogolisem
a II-a (tu)
  • gogolești
(să)
  • gogolești
  • gogoleai
  • gogoliși
  • gogoliseși
a III-a (el, ea)
  • gogolește
(să)
  • gogolească
  • gogolea
  • gogoli
  • gogolise
plural I (noi)
  • gogolim
(să)
  • gogolim
  • gogoleam
  • gogolirăm
  • gogoliserăm
  • gogolisem
a II-a (voi)
  • gogoliți
(să)
  • gogoliți
  • gogoleați
  • gogolirăți
  • gogoliserăți
  • gogoliseți
a III-a (ei, ele)
  • gogolesc
(să)
  • gogolească
  • gogoleau
  • gogoli
  • gogoliseră
Intrare: cocolit
cocolit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocolit
  • cocolitul
  • cocolitu‑
  • cocoli
  • cocolita
plural
  • cocoliți
  • cocoliții
  • cocolite
  • cocolitele
genitiv-dativ singular
  • cocolit
  • cocolitului
  • cocolite
  • cocolitei
plural
  • cocoliți
  • cocoliților
  • cocolite
  • cocolitelor
vocativ singular
plural
gogolat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocoli gogoli popular familiar

  • 1. A îmbrăca cu multe haine groase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încotoșmăna înfofoli un exemplu
    exemple
    • Cocolit în blană, îi făcu semn amical cu mîna. C. PETRESCU, V. 156.
      surse: DLRLC
  • 2. A îngriji pe cineva în mod exagerat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alinta cocoloși răsfăța 3 exemple
    exemple
    • Coana Săftica o lua [pe fetiță] la ea acasă, o cocolea toată ziua, nu se mai putea despărți de ea. VLAHUȚĂ, O. A. III 169.
      surse: DLRLC
    • Codoșca de babă gemea sub talpa iadului și numai motanul ei din ceea lume îi plîngea de milă, pentru că l-a cocolit așa de bine. CREANGĂ, P. 179.
      surse: DLRLC
    • Ei! ba nu cumva ai vra să-l bag în sîn și să-l cocolesc! ALECSANDRI, T. 600.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv A se complăcea în alintări; a se alinta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Se simțea în lauda lumii; se cocolea în atîtea priviri drăgăstoase. DELAVRANCEA, S. 56.
        surse: DLRLC

etimologie: