21 de definiții pentru cocoța cucuța gogoța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocoța vtr [At: ODOBESCU, S. III, 23 / V: cucuța, gogo~ / Pzi: cocoț, ~țez / E: nct] (Pfm) 1-2 A (se) urca pe ceva Si: a (se) cocoți (1-2). 3 A (se) așeza pe un loc mai ridicat Si: a (se) cocoți (3). 4 (Fig) A promova într-un mod dubios Si: a (se) cocoți (4).

COCOȚÁ, cocóț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat. ♦ Fig. A promova într-un post sau la o situație nemeritată. [Prez. ind. și: cocoțez] – Et. nec.

COCOȚÁ, cocóț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat. ♦ Fig. A promova într-un post sau la o situație nemeritată. [Prez. ind. și: cocoțez] – Et. nec.

COCOȚÁ, cocóț și cocoțez, vb. I. Refl. A se urca pe ceva, a se așeza pe un loc mai ridicat. Păreau cam ciudați moții, cu obiceiul acesta de a se cocoța pe cele mai înalte vîrfuri. BOGZA, Ț. 43. Bozan s-a urcat sus pe scara de sîrmă, la comanda podului rulant. Acolo stă cocoțat de paisprezece ani. SAHIA, N. 33. [Un pui] a sărit pe spatele mamei și, cu piciorușele lui subțiri și fragede ca paiul, i se cocoață după gît. GIRLEANU, L. 10. Ermil, cocoțat pe capră, mîna caii cu un bici improvizat. SLAVICI, N. I 320. ♦ Fig. A se ridica, a se înălța într-un post sau la o situație nemeritată. Știm ce-a fost la congresul de acum cinci ani [1899]; s-a dovedit că în fruntea mișcării se cocoțaseră niște trădători, și trădătorii s-au dus unde le era locul, în tabăra burgheziei. GALAN, Z. R. 21.

A COCOȚÁ cocoț tranz. A face să se cocoațe. /Orig. nec.

A SE COCOȚÁ mă cocoț intranz. 1) A se urca pe un loc (mai) înalt. 2) A avansa într-un post sau la o situație fără a merita. /Orig. nec.

cocoțà (gogoțà) v. 1. se zice despre păsări când s’așează pe o ramură de copaciu; 2. fig. a se așeza pe ceva înalt sau în locul cel mai bun. [Cf. cucuia].

cocóț și -éz (Munt.), cucúț și -éz (Trans.). gogóț și -éz (Mold. Munt.), gurgúț și -éz (Mold.) și popóț și -éz (Munt.), v. tr. (rudă cu cucă, cucuĭ, gurguĭ, cocuță.El cocoață, să cocoațe). Pun ceva prea sus: a cocoța un pahar pe dulap, (fig.), un calic în capu meseĭ. V. refl. Cocoșu s’a cocoțat pe gard, (fig.), Țiganu pe tron.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cocoțá (a ~) vb., ind. prez. 3 cocoáță

cocoțá vb., ind. prez. 1 sg. cocóț, 3 sg. și pl. cocoáță

cocoța (ind. prez. 1 sg. cocoț, 3 sg. și pl. cocoață)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COCOȚÁ vb. v. cățăra.

COCOȚA vb. a se cățăra, a se ridica, a se sui, a se urca, (pop.) a se aburca, a se țuțuia, (reg.) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoța, a se zgăibăra, (prin Transilv.) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a ~ pe zid.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cocoțá (cocoțéz, cocoțát), vb. – A se urca, a se așeza pe un loc mai ridicat. – Var. cucuța, gogoța. Probabil der. de la rădăcina expresivă coc, cf. cucă „culme, vîrf”, cucuia „a se urca” (Pușcariu 424). Este puțin probabilă legătura cu cocoș pe care o propun Cihac, II, 67 și Tiktin. După Giuglea, Dacor., I, 495, din lat. cucutium; mai tîrziu, Giuglea, Dacor., IV, 1554, a propus un lat. *concaptiāre, de asemenea dificil.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cocoțá, cocoțez, (cucuța), vb. refl. – A se cățăra (Faiciuc, 2008); a se urca (pe ceva mai ridicat). – Et. nec. (MDA); probabil din rădăcina coc, cf. cucă „culme, vârf”, cucuia „a se urca” (DER); lat. *cucutiare, der. de la cucutium „glugă”, a dezvoltat și sensul de „înălțime, vârf (de deal sau munte)”, cf. sin. gurguța (Pușcariu, Loșonți).

cucuțá, vb. tranz. – (reg.) A ura. Obicei de Crăciun în Țara Codrului: „Copiii de 4-5 ani umblă în dimineața zilei de Crăciun a cucuța. De data aceasta nu mai colindă, ci spun numai: «Bună dimineața lui Crăciun!», iar după ce primesc darurile (nuci, colaci, mere), rostesc urări de tipul: «Câte paie pă casă / Atâtea băncute pe masă!»” (D. Pop, 1978: 50). Atestat în Trans., în var. cucuia. – Cf. cucuia (MDA).

cucuțá, vb. tranz. – A ura. Obicei de Crăciun în Țara Codrului: „Copiii de 4-5 ani umblă în dimineața zilei de Crăciun «a cucuța». De data aceasta nu mai colindă, ci spun numai: «Bună dimineața lui Crăciun!», iar după ce primesc darurile (nuci, colaci, mere), rostesc urări de tipul: «Câte paie pă casă / Atâtea băncute pe masă!»” (D. Pop 1978: 50). – Et. nec.

Intrare: cocoța
cocoța (1 cocoțez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoța
  • cocoțare
  • cocoțat
  • cocoțatu‑
  • cocoțând
  • cocoțându‑
singular plural
  • cocoțea
  • cocoțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocoțez
(să)
  • cocoțez
  • cocoțam
  • cocoțai
  • cocoțasem
a II-a (tu)
  • cocoțezi
(să)
  • cocoțezi
  • cocoțai
  • cocoțași
  • cocoțaseși
a III-a (el, ea)
  • cocoțea
(să)
  • cocoțeze
  • cocoța
  • cocoță
  • cocoțase
plural I (noi)
  • cocoțăm
(să)
  • cocoțăm
  • cocoțam
  • cocoțarăm
  • cocoțaserăm
  • cocoțasem
a II-a (voi)
  • cocoțați
(să)
  • cocoțați
  • cocoțați
  • cocoțarăți
  • cocoțaserăți
  • cocoțaseți
a III-a (ei, ele)
  • cocoțea
(să)
  • cocoțeze
  • cocoțau
  • cocoța
  • cocoțaseră
cocoța (1 cocoț) verb grupa I conjugarea I
verb (VT35)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoța
  • cocoțare
  • cocoțat
  • cocoțatu‑
  • cocoțând
  • cocoțându‑
singular plural
  • cocoață
  • cocoțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocoț
(să)
  • cocoț
  • cocoțam
  • cocoțai
  • cocoțasem
a II-a (tu)
  • cocoți
(să)
  • cocoți
  • cocoțai
  • cocoțași
  • cocoțaseși
a III-a (el, ea)
  • cocoață
(să)
  • cocoațe
  • cocoța
  • cocoță
  • cocoțase
plural I (noi)
  • cocoțăm
(să)
  • cocoțăm
  • cocoțam
  • cocoțarăm
  • cocoțaserăm
  • cocoțasem
a II-a (voi)
  • cocoțați
(să)
  • cocoțați
  • cocoțați
  • cocoțarăți
  • cocoțaserăți
  • cocoțaseți
a III-a (ei, ele)
  • cocoață
(să)
  • cocoațe
  • cocoțau
  • cocoța
  • cocoțaseră
cucuța (a urca)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gogoța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)