2 intrări

2 definiții

cocní, cocnésc, vb. IV (reg.) a pocni, a lovi.

Intrare: cocni
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cocni cocnire cocnit cocnind singular plural
cocnește cocniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cocnesc (să) cocnesc cocneam cocnii cocnisem
a II-a (tu) cocnești (să) cocnești cocneai cocniși cocniseși
a III-a (el, ea) cocnește (să) cocnească cocnea cocni cocnise
plural I (noi) cocnim (să) cocnim cocneam cocnirăm cocniserăm, cocnisem*
a II-a (voi) cocniți (să) cocniți cocneați cocnirăți cocniserăți, cocniseți*
a III-a (ei, ele) cocnesc (să) cocnească cocneau cocni cocniseră
Intrare: cocnire
cocnire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocnire cocnirea
plural cocniri cocnirile
genitiv-dativ singular cocniri cocnirii
plural cocniri cocnirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)