2 intrări

2 definiții

cocní v vz cocni

cocní, cocnésc, vb. IV (reg.) a pocni, a lovi.

Intrare: cocni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocni
  • cocnire
  • cocnit
  • cocnitu‑
  • cocnind
  • cocnindu‑
singular plural
  • cocnește
  • cocniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocnesc
(să)
  • cocnesc
  • cocneam
  • cocnii
  • cocnisem
a II-a (tu)
  • cocnești
(să)
  • cocnești
  • cocneai
  • cocniși
  • cocniseși
a III-a (el, ea)
  • cocnește
(să)
  • cocnească
  • cocnea
  • cocni
  • cocnise
plural I (noi)
  • cocnim
(să)
  • cocnim
  • cocneam
  • cocnirăm
  • cocniserăm
  • cocnisem
a II-a (voi)
  • cocniți
(să)
  • cocniți
  • cocneați
  • cocnirăți
  • cocniserăți
  • cocniseți
a III-a (ei, ele)
  • cocnesc
(să)
  • cocnească
  • cocneau
  • cocni
  • cocniseră
Intrare: cocnire
cocnire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocnire
  • cocnirea
plural
  • cocniri
  • cocnirile
genitiv-dativ singular
  • cocniri
  • cocnirii
plural
  • cocniri
  • cocnirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)