cocnări - definiție și paradigmă | dexonline

2 definiții pentru cocnări

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocnări v [At: LB / Pzi: ~resc / E: cocnă] (Trs) 1 A face mâncare. 2 A face pe bucătarul. 3 A se ocupa cu bucătăria Cf cohnări.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cocnări, cocnăresc, vb. IV (reg.) a se ocupa cu gătitul la bucătărie (cuhnie); a cohnări.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: cocnări

cocnări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cocnări	cocnărire	cocnărit cocnăritu‑	cocnărind cocnărindu‑	singular	plural
		(a) cocnări	cocnărire	cocnărit cocnăritu‑	cocnărind cocnărindu‑	cocnărește	cocnăriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cocnăresc	(să) cocnăresc	cocnăream	cocnării	cocnărisem
	a II-a (tu)	cocnărești	(să) cocnărești	cocnăreai	cocnăriși	cocnăriseși
	a III-a (el, ea)	cocnărește	(să) cocnărească	cocnărea	cocnări	cocnărise
plural	I (noi)	cocnărim	(să) cocnărim	cocnăream	cocnărirăm	cocnăriserăm cocnărisem
	a II-a (voi)	cocnăriți	(să) cocnăriți	cocnăreați	cocnărirăți	cocnăriserăți cocnăriseți
	a III-a (ei, ele)	cocnăresc	(să) cocnărească	cocnăreau	cocnăriră	cocnăriseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)