2 definiții pentru cocnări

cocnărí v [At: LB / Pzi: ~résc / E: cocnă] (Trs) 1 A face mâncare. 2 A face pe bucătarul. 3 A se ocupa cu bucătăria Cf cohnări.

cocnărí, cocnărésc, vb. IV (reg.) a se ocupa cu gătitul la bucătărie (cuhnie); a cohnări.

Intrare: cocnări
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cocnări cocnărire cocnărit cocnărind singular plural
cocnărește cocnăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cocnăresc (să) cocnăresc cocnăream cocnării cocnărisem
a II-a (tu) cocnărești (să) cocnărești cocnăreai cocnăriși cocnăriseși
a III-a (el, ea) cocnărește (să) cocnărească cocnărea cocnări cocnărise
plural I (noi) cocnărim (să) cocnărim cocnăream cocnărirăm cocnăriserăm, cocnărisem*
a II-a (voi) cocnăriți (să) cocnăriți cocnăreați cocnărirăți cocnăriserăți, cocnăriseți*
a III-a (ei, ele) cocnăresc (să) cocnărească cocnăreau cocnări cocnăriseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)