2 definiții pentru cocnări

cocnărí v [At: LB / Pzi: ~résc / E: cocnă] (Trs) 1 A face mâncare. 2 A face pe bucătarul. 3 A se ocupa cu bucătăria Cf cohnări.

cocnărí, cocnărésc, vb. IV (reg.) a se ocupa cu gătitul la bucătărie (cuhnie); a cohnări.

Intrare: cocnări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocnări
  • cocnărire
  • cocnărit
  • cocnărind
singular plural
  • cocnărește
  • cocnăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocnăresc
(să)
  • cocnăresc
  • cocnăream
  • cocnării
  • cocnărisem
a II-a (tu)
  • cocnărești
(să)
  • cocnărești
  • cocnăreai
  • cocnăriși
  • cocnăriseși
a III-a (el, ea)
  • cocnărește
(să)
  • cocnărească
  • cocnărea
  • cocnări
  • cocnărise
plural I (noi)
  • cocnărim
(să)
  • cocnărim
  • cocnăream
  • cocnărirăm
  • cocnăriserăm
  • cocnărisem
a II-a (voi)
  • cocnăriți
(să)
  • cocnăriți
  • cocnăreați
  • cocnărirăți
  • cocnăriserăți
  • cocnăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cocnăresc
(să)
  • cocnărească
  • cocnăreau
  • cocnări
  • cocnăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)