CÓCKER, cockeri, s. m. Rasă de câini de vânătoare, de talie mijlocie, cu părul lung și cu urechile mari, lăsate în jos; câine care face parte din această rasă. [Pr.: cocăr] – Din engl. [wood]cocker, fr. cocker.

cócker sm vz cocher

CÓCKER s.m. Rasă de câini de vânătoare cu părul și cu urechile foarte lungi. [Scris și cocher. / < engl. cocker].

cocher sm [At: DEX² / V: cocker / Pl: ~i / E: eg [wood]cocker, fr cocker] 1 Rasă de câini de vânătoare cu părul lung și cu urechile mari, lăsate în jos. 2 Câine din rasa cocher (1).

CÓCHER, cocheri, s. m. Rasă de câini de vânătoare cu părul lung și cu urechile mari, lăsate în jos; câine care face parte din această rasă. [Scris și: cocker] – Din engl. [wood]cocker, fr. cocker.

CÓCHER s. m. câine de vânătoare cu părul lung și urechile mari, lăsate în jos. (< engl. cocker)

CÓCHER ~i m. Rasă de câini de vânătoare cu părul lung și cu urechile lăsate în jos. /<engl., fr. cocker^[1]

cócker (angl.)[pron. cócăr] (co-cker) s. m., pl. cóckeri

*cócker spaniel (angl.) [pron. cócăr spénĭăl] (co-cker, -niel) s. m., pl. cóckeri spaniel

cócher s. m., pl. cócheri^[1]

COCKER (cuv. engl.) s. m. Nume dat raselor de cîini de vînătoare, de talie mijlocie, cu urechi atașate foarte jos, căzute și acoperite cu peri lungi, ușor ondulați, de culori diferite. Mai cunoscute sînt rasele cocker spaniel și cocker spaniel american.