cócker sm vz cocher

CÓCKER, cockeri, s. m. Rasă de câini de vânătoare, de talie mijlocie, cu părul lung și cu urechile mari, lăsate în jos; câine care face parte din această rasă. [Pr.: cocăr] – Din engl. [wood]cocker, fr. cocker.

cócker (angl.)[pron. cócăr] (co-cker) s. m., pl. cóckeri

CÓCKER s.m. Rasă de câini de vânătoare cu părul și cu urechile foarte lungi. [Scris și cocher. / < engl. cocker].

CÓCHER, cocheri, s. m. Rasă de câini de vânătoare cu părul lung și cu urechile mari, lăsate în jos; câine care face parte din această rasă. [Scris și: cocker] – Din engl. [wood]cocker, fr. cocker.

*cócker spaniel (angl.) [pron. cócăr spénĭăl] (co-cker, -niel) s. m., pl. cóckeri spaniel

*cócker spaniel (angl.) [pron. cócăr spényăl] (co-cker, -niel) s. m., pl. cóckeri spaniel

cócher s. m., pl. cócheri^[1]

CÓCHER ~i m. Rasă de câini de vânătoare cu părul lung și cu urechile lăsate în jos. /<engl., fr. cocker^[1]

COCKER (cuv. engl.) s. m. Nume dat raselor de cîini de vînătoare, de talie mijlocie, cu urechi atașate foarte jos, căzute și acoperite cu peri lungi, ușor ondulați, de culori diferite. Mai cunoscute sînt rasele cocker spaniel și cocker spaniel american.