24 de definiții pentru pociumb

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCIUMB, pociumbi, s. m. (Înv. și pop.) 1. Fiecare dintre parii lungi care servesc la susținerea sau la fixarea unui gard, a unui perete, a unor plante etc.; țăruș, stâlp. ♦ Spec. Lemnul în jurul căruia se rotește vârtelnița. 2. (Înv. și reg.) Trunchi de copac rămas în pământ după tăiere; butuc. – Et. nec.

POCIUMB, pociumbi, s. m. (Înv. și pop.) 1. Fiecare dintre parii lungi care servesc la susținerea sau la fixarea unui gard, a unui perete, a unor plante etc.; țăruș, stâlp. ♦ Spec. Lemnul în jurul căruia se rotește vârtelnița. 2. (Înv. și reg.) Trunchi de copac rămas în pământ după tăiere; butuc. – Et. nec.

pociumb [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ~mp, (reg) păci~, păciund, ploci~, plociun, ~cimp, ~cinci / Pl: ~i, (reg) ~e, ~uri / E: cf ciomp] 1 sm (Îvp) Par1 pentru susținere, fixare în construcții rudimentare, la plante etc. 2 Stâlp în construcție. 3 av (Reg; îe) A sta ~ A nu face nimic. 4 (Reg; spc) Ax al vârtelniței. 5 (Reg; spc) Ax al scrânciobului. 6 sm (Îrg) Ciot de copac rămas în pământ după tăiere. 7 (Îrg) Butuc. 8 sm (Reg; spc) Butuc al nicovalei pe care se bate coasa. 9 (Reg; dep) Persoană scundă și grasă.

POCIUMB, pociumbi, s. m. 1. Par scurt, bătut în pămînt, servind pentru a lega un animal sau pentru a fixa ceva; țăruș. Purcelul vru să plece după stăpînă-șa, dar, legat cu sfoară de un pociumb, trebui să-și oprească avîntul. REBREANU, R. I 147. Rămas singur, înțepeni un cap al butucului de un pociumb. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 68. Cioplea frigarea și pociumbii pentru ceaun. SLAVICI, N. I 333. 2. Fiecare dintre parii lungi pe care se împletesc nuielele unui gard sau ale unui perete de casă. Calul tău, ce l-ai legat, De pociumbul gardului în mijlocul satului. MARIAN, S. 365. 3. Parul din mijlocul unei arii de treierat cu cai; steajăr.Lemnul în jurul căruia se învîrtește vîrtelnița. – Variantă: pociump (RETEGANUL, P. IV 74) s. m.

POCIUMB s.m. (Ban.) Stîlp, par, țăruș. Pocsumb. AC, 361. Etimologie: cf. ciomp. Cf. paliță, șarampoi.

pociumb m. 1. Mold. Tr. par scurt: calul tău... legat de pociumbul gardului POP.; 2. (Gorj) fusul vârtelniței. [V. ciump (cu prefixul intensiv slav. PO)].

pocĭúmb (sud) și -mp (nord) m. (po- și cĭump). Țăruș, par gros, stîlp: pocĭumbu ariiĭ (steajăru), al vîrtelnițeĭ (stîrcĭogu). Fig. Om îndesat, ghindoc, dop, bursuc: Om mic, îndesat ca un pocĭump (VR. 1910, 6, 289). – În vest clocímp, -cĭúmp, -cĭúmb (GrS. 1937, 246), cĭot, nod.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pociumb (înv., pop.) s. m., pl. pociumbi

pociumb (înv., pop.) s. m., pl. pociumbi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POCIUMB s. v. bârnă, buștean, butuc, fus, grindă, par, parmac, pripon, stâlp, țăruș.

pociumb s. v. BÎRNĂ. BUȘTEAN. BUTUC. FUS. GRINDĂ. PAR. PARMAC. PRIPON. STÎLP. ȚĂRUȘ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pociump, pociumpi, (pociumb), s.n. – Țăruș, par, stâlp (ALRRM, 1971: 282): „Și-am legat-o de un pociumb, la hăitaș” (Bilțiu, 1999: 139). – Cf. ciomp (MDA); cf. germ. Baumstumpf „partea puțin înaltă, rămasă în pământ, după tăierea unui arbore” (Țurcanu, 2005: 21). Cuv. rom. > magh. pocsumb (Bakos, 1982).

pociump, -i, (pociumb), s.n. – Țăruș, par, stâlp (ALR 1971: 282): „Și-am legat-o de un pociumb, la hăitaș” (Bilțiu 1999: 139). – Cf. ciomp (MDA); Cf. germ. Baumstumpf „partea puțin înaltă, rămasă în pământ, după tăierea unui arbore” (Țurcanu 2005: 21); Cuv. rom. preluat în magh. (pocsumb) (Bakos 1982).

Intrare: pociumb
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pociumb
  • pociumbul
  • pociumbu‑
plural
  • pociumbi
  • pociumbii
genitiv-dativ singular
  • pociumb
  • pociumbului
plural
  • pociumbi
  • pociumbilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pociump
  • pociumpul
  • pociumpu‑
plural
  • pociumpi
  • pociumpii
genitiv-dativ singular
  • pociump
  • pociumpului
plural
  • pociumpi
  • pociumpilor
vocativ singular
plural
pocinci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pocimp
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plociun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plociumb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păciund
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păciumb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cociumb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cociump
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pociumb, pociumbisubstantiv masculin

învechit popular
  • 1. Fiecare dintre parii lungi care servesc la susținerea sau la fixarea unui gard, a unui perete, a unor plante etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Purcelul vru să plece după stăpînă-sa, dar, legat cu sfoară de un pociumb, trebui să-și oprească avîntul. REBREANU, R. I 147. DLRLC
    • format_quote Rămas singur, înțepeni un cap al butucului de un pociumb. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 68. DLRLC
    • format_quote Cioplea frigarea și pociumbii pentru ceaun. SLAVICI, N. I 333. DLRLC
    • format_quote Calul tău, ce l-ai legat, De pociumbul gardului în mijlocul satului. MARIAN, S. 365. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Lemnul în jurul căruia se rotește vârtelnița. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Parul din mijlocul unei arii de treierat cu cai. DLRLC
      sinonime: steajăr
  • 2. regional Trunchi de copac rămas în pământ după tăiere. DEX '09 DEX '98
    sinonime: butuc
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii