COCIOABĂ, cocioabe, s. f. Casă mică, sărăcăcioasă, veche, dărăpănată și insalubră. L-a crescut pe băiat lîngă el, în cocioaba cu fum și întuneric. PAS, Z. I 198. În tindă era întuneric; vîntul vuia afară și se afunda țiuind prin crăpăturile cocioabei. SADOVEANU, O. I 144. Irinuca avea o cocioabă veche de bîrne, cu fereștile cît palma. CREANGĂ, O. A. 45. ◊ (Rar, precizat prin «de casă») Dincolo, la stingă, e o cocioabă de casă în mijlocul unui maidan plin de bălării. SLAVICI, N. I 252.