2 intrări

7 definiții

cocărít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cocări] 1 Coacere. 2 Cocăire (2).

cocărít2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~íți, ~e / E: cocări] 1 Copt. 2 Gătit la cuptor.

cocărít sn [At: PAMFILE, A. R. 189 / E: coace + -ărit] (Înv) Bir pe care țăranii îl plăteau proprietarului moșiei pentru porumbul luat înainte de culegerea recoltei.

cocărít s.n. (înv.) impozit pe porumb, plătit de țărani boierului moșiei.

cocărí vt [At: DA ms / Pzi: ~résc / E: coace + -ări] (Reg) 1 A coace. 2 A găti.

cocărí, cocărésc, vb. IV (reg.) a coace, a găti.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

COCĂRÍT, -Ă, cocăriți, -te, adj. v. COCĂRI. – [DAR]

Intrare: cocări
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cocări cocărire cocărit cocărind singular plural
cocărește cocăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cocăresc (să) cocăresc cocăream cocării cocărisem
a II-a (tu) cocărești (să) cocărești cocăreai cocăriși cocăriseși
a III-a (el, ea) cocărește (să) cocărească cocărea cocări cocărise
plural I (noi) cocărim (să) cocărim cocăream cocărirăm cocăriserăm, cocărisem*
a II-a (voi) cocăriți (să) cocăriți cocăreați cocărirăți cocăriserăți, cocăriseți*
a III-a (ei, ele) cocăresc (să) cocărească cocăreau cocări cocăriseră
Intrare: cocărit
cocărit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocărit cocăritul cocări cocărita
plural cocăriți cocăriții cocărite cocăritele
genitiv-dativ singular cocărit cocăritului cocărite cocăritei
plural cocăriți cocăriților cocărite cocăritelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)