2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocărire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: cocări] (Reg; rar) 1 Coacere. 2 Gătire la cuptor Si: cocărit1 (2).

cocări vt [At: DA ms / Pzi: ~resc / E: coace + -ări] (Reg) 1 A coace. 2 A găti.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cocări, cocăresc, vb. IV (reg.) a coace, a găti.

Intrare: cocărire
cocărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocărire
  • cocărirea
plural
  • cocăriri
  • cocăririle
genitiv-dativ singular
  • cocăriri
  • cocăririi
plural
  • cocăriri
  • cocăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: cocări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocări
  • cocărire
  • cocărit
  • cocăritu‑
  • cocărind
  • cocărindu‑
singular plural
  • cocărește
  • cocăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocăresc
(să)
  • cocăresc
  • cocăream
  • cocării
  • cocărisem
a II-a (tu)
  • cocărești
(să)
  • cocărești
  • cocăreai
  • cocăriși
  • cocăriseși
a III-a (el, ea)
  • cocărește
(să)
  • cocărească
  • cocărea
  • cocări
  • cocărise
plural I (noi)
  • cocărim
(să)
  • cocărim
  • cocăream
  • cocărirăm
  • cocăriserăm
  • cocărisem
a II-a (voi)
  • cocăriți
(să)
  • cocăriți
  • cocăreați
  • cocărirăți
  • cocăriserăți
  • cocăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cocăresc
(să)
  • cocărească
  • cocăreau
  • cocări
  • cocăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)