3 intrări

32 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cocăí2 vi [At: DDRF / V: ~ia / E: fo cf ucr кyкoтaти] (D. găini) A cotcodăci.

cocăí1 (cucăí), cócăi (cúcăi), vb. IV (reg.) a moțăi, a dormita, a picui.

cocăí2, pers. 3 sg. cócăie, vb. IV (reg.) a cotcodăci.

cocáie sf [At: CONV. LIT. Liv 166 / Pl: ~cắi / E: pbl mg kakó, vsl кoyкa „cârlig”] 1 (Reg) Lemn strâmb, de care ciobanii atârnă căldarea cu mămăligă. 2 Cobiliță. 3 Lemn pe care se pune popicul, pentru a-l putea bate, în jocul de copii „de-a popicul”. 4 Bucată de lemn care poate fi azvârlită. 5 (Ban) Element din alcătuirea războiului de țesut. 6 (Ban) Parte a piuăi. 7-8 Fier din capătul roților de la ferăstrău sau de la moară.

cócă1 sf [At: PANN, P. V. III / V: coácă, coc (Pl: -uri) sn / E: nct] 1 Aluat (pentru produse de patiserie, de panificație). 2 (Îe) A se face ~ A se îmbăta foarte tare. 3 (Îs) Minte de ~ Prost. 4 Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie) Si: pap. 5 (Pan; Ban) Diaree.

cócă3 sfs [At: VICIU, GL. / E: cf srb koka, it cucco] (Reg; în graiul copiilor sau ca termen dezmierdător) 1 Prunc. 2 Păpușă. 3-4 (Șhp; îf coca) Supranume dat fetelor și băieților.

CÓCĂ3 s. f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) Copil mic. – Creație infantilă. Cf. sb. koka, it. cucco.

CÓCĂ1 s. f. Aluat (pentru produse de panificație, de patiserie). ◊ Expr. (Fam.) A se face cocă = a se îmbăta foarte tare. ♦ Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie); pap. – Et. nec.

CÓCĂ3 s. f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) Copil mic. – Creație infantilă. Cf. scr. koka, it. cucco.

CÓCĂ1 s. f. Aluat (pentru produse de panificație, de patiserie). ◊ Expr. (Fam.) A se face cocă = a se îmbăta foarte tare. ♦ Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie); pap. – Et. nec.

CÓCĂ2 s. f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdâtor cu care ne adresăm lor) Copil mic (indiferent de sex).

CÓCĂ1 s. f. 1. Aluat. Cocă de făină de grîu. 2. (Rar) Sos gros, pastă (făcută din făină și amestecată cu apa sau zeama de la supă). Ciulamaua, șeful o mînca pe îndelete; învîrtind furculița cu dumicatul în coca moale. PAS, Z. I 269. 3. Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (mai ales hîrtie). Spetezele [zmeului] mai adesea se lipesc cu cocă. ISPIRESCU, la TDRG.

cócă1 (copil, aluat) s. f., g.-d. art. cócăi

cócă (copil, aluat) s. f., g.-d. art. cócăi

CÓCĂ s. 1. v. aluat. 2. lipici, pap, (Mold. și Transilv.) cir, (Transilv., Ban. și Olt.) ciriș. (Cu ~ se lipesc unele obiecte de hârtie.)

CÓCĂ s. v. nou-născut, prunc, sugaci, sugar.

CÓCĂ1 f. 1) Pastă obținută prin frământarea făinii cu apă și cu diferite adausuri (lapte, zahăr, ouă etc.), din care se prepară produse de panificație sau de patiserie; aluat. 2) Pastă cleioasă preparată din făină și apă folosită la lipit hârtie; pap. ◊ A se face ~ a se îmbăta foarte tare. Minte de ~ minte greoaie. [G.-D. cocii] /Orig. nec.

CÓCĂ3 f. pop. 1) Copil mic; creatură infantilă. 2) Jucărie care înfățișează un copil mic; păpușă. [G.-D. cocii] /cf. sb. koka, it. cucco

Intrare: cocă (copil, aluat)
cocă (copil, aluat) substantiv feminin (numai) singular
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular co coca
plural
genitiv-dativ singular cocăi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cocaie
cocaie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocaie cocaia
plural cocăi cocăile
genitiv-dativ singular cocăi cocăii
plural cocăi cocăilor
vocativ singular
plural
Intrare: cocăi
cocăi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.