O definiție pentru cocârni

cocârní, cocârnésc, vb. IV (reg.) a (se) feri, a evita.

Intrare: cocârni
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cocârni cocârnire cocârnit cocârnind singular plural
cocârnește cocârniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cocârnesc (să) cocârnesc cocârneam cocârnii cocârnisem
a II-a (tu) cocârnești (să) cocârnești cocârneai cocârniși cocârniseși
a III-a (el, ea) cocârnește (să) cocârnească cocârnea cocârni cocârnise
plural I (noi) cocârnim (să) cocârnim cocârneam cocârnirăm cocârniserăm, cocârnisem*
a II-a (voi) cocârniți (să) cocârniți cocârneați cocârnirăți cocârniserăți, cocârniseți*
a III-a (ei, ele) cocârnesc (să) cocârnească cocârneau cocârni cocârniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)