O definiție pentru cocârni


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cocârní, cocârnésc, vb. IV (reg.) a (se) feri, a evita.

Intrare: cocârni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocârni
  • cocârnire
  • cocârnit
  • cocârnitu‑
  • cocârnind
  • cocârnindu‑
singular plural
  • cocârnește
  • cocârniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocârnesc
(să)
  • cocârnesc
  • cocârneam
  • cocârnii
  • cocârnisem
a II-a (tu)
  • cocârnești
(să)
  • cocârnești
  • cocârneai
  • cocârniși
  • cocârniseși
a III-a (el, ea)
  • cocârnește
(să)
  • cocârnească
  • cocârnea
  • cocârni
  • cocârnise
plural I (noi)
  • cocârnim
(să)
  • cocârnim
  • cocârneam
  • cocârnirăm
  • cocârniserăm
  • cocârnisem
a II-a (voi)
  • cocârniți
(să)
  • cocârniți
  • cocârneați
  • cocârnirăți
  • cocârniserăți
  • cocârniseți
a III-a (ei, ele)
  • cocârnesc
(să)
  • cocârnească
  • cocârneau
  • cocârni
  • cocârniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)