4 definiții pentru cocârlău

cocârlắu sn [At: VICIU, GL. / E: mg kukorló „colibă, bordei”] (Mgm; reg) Parte despărțită din grajd în care se închid vițeii.

cocârlău, cocârláie, s.n. (reg.) partea despărțită din grajd, unde se închid vițeii.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cocârlắu, s.m. – (reg.) Melc (cu cochilie); cuculbău (ALRRM, 1973: 582). – Din cocârlă.

cocârlắu, s.m. – Melc (cu cochilie); cuculbău (ALR 1973: 582). – Din cocârlă „încovoietură, spirală” (< sl. kouca „cârlig„, srb. kukara „cârlig la plug”).

Intrare: cocârlău
cocârlău
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocârlău cocârlăul
plural cocârlaie cocârlaiele
genitiv-dativ singular cocârlău cocârlăului
plural cocârlaie cocârlaielor
vocativ singular
plural