4 definiții pentru cocârlău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocârlắu sn [At: VICIU, GL. / E: mg kukorló „colibă, bordei”] (Mgm; reg) Parte despărțită din grajd în care se închid vițeii.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cocârlău, cocârláie, s.n. (reg.) partea despărțită din grajd, unde se închid vițeii.

cocârlắu, s.m. – (reg.) Melc (cu cochilie); cuculbău (ALRRM, 1973: 582). – Din cocârlă.

cocârlắu, s.m. – Melc (cu cochilie); cuculbău (ALR 1973: 582). – Din cocârlă „încovoietură, spirală” (< sl. kouca „cârlig”, srb. kukara „cârlig la plug”).

Intrare: cocârlău
cocârlău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocârlău
  • cocârlăul
  • cocârlău‑
plural
  • cocârlaie
  • cocârlaiele
genitiv-dativ singular
  • cocârlău
  • cocârlăului
plural
  • cocârlaie
  • cocârlaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)