opțiuni

3 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cocârjít2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: cocârji] (Pfm) 1 Încovoiat. 2 (Spc; d. nas) Acvilin. 3 Cocârjat (3).

cocârjít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cocârji] 1-2 Cocârjare (1-2).

COCÂRJÍT, -Ă adj. v. cocârjat.

COCÂRJÍT, -Ă adj. v. cocârjat.

cocârjá vtr [At: JIPESCU, O. 67 / V: cocăr~, ~rdá / Pzi: ~jéz / E: pbl cocoșa + cârjă] 1-4 A (se) îndoi (de spate) Si: a se cocârji.

cocârjat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cocârja] 1-2 Cocârjare (1-2).

cocârjat2, ~ă a [At: PAMFILE, J. III, ap. DA / Pl: ~ați, ~e / E: cocârja] 1 Încovoiat. 2 (Spc; d. nas) Acvilin. 3 (Spc; d. unghii) Cu vârful îndoit, ca ghearele Si: cocârjit1 (3).

cocârji vtr [At: DA / Pzi: ~esc / E: cocârja css] 1-4 (Pfm) A (se) cocârja (1-4).

COCÂRJÁ, cocârjez, vb. I. Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [Var.: cocârjí vb. IV] – Probabil din cârjă (sub influența lui cocoșa, încovoia).

COCÂRJÁT, -Ă, cocârjați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Îndoit, adus de spate; gârbovit. 2. (Despre nas sau cioc) Coroiat, încovoiat. [Var.: cocârjít, -ă adj.] – V. cocârja.

COCÂRJÍ vb. IV v. cocârja.

COCÂRJÁ, cocârjez, vb. I. Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [Var.: cocârjí vb. IV] – Probabil din cârjă (sub influența lui cocoșa, încovoia).

COCÂRJÁT, -Ă, cocârjați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Îndoit, adus de spate; gârbovit. 2. (Despre nas sau cioc) Coroiat, încovoiat. [Var.: cocârjít, -ă adj.] – V. cocârja.

COCÂRJÍ vb. IV v. cocârja.

COCÎRJÁ, cocîrjez, vb. I. Refl. A se îndoi, a se încovoia, a se gîrbovi. (În forma cocîrji) împlinise șaizect de ani, dar se imțea încă zdravănă, măcar că i se cocîrjise puțin spinarea. REBREANU, R. I 150. – Variantă: cocîrjí vb. IV.

COCÎRJÁT, -Ă, cocîrjați, -te, adj. 1. Îndoit de spate, încovoiat, gîrbovit. Plecase, lăsîndu-mă cocîrjat sub grinzi. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 221. Pandele se arătă spelb și slab... înalt și cocîrjat. MACEDONSKI, O. III 49. 2. (Despre nas) Coroiat, încovoiat. Nasul cocîrjat și prăvălit la vale ca un plisc de bufniță. VLAHUȚĂ, N. 125. Marcus poartă o cocoașă în spate și alta în piept, și un nas mare și cocîrjat. ODOBESCU, S. I 43. – Variante: cocîrjít, -ă (STANCU, D. 92, REBREANU, R. II 34), încocîrját, -ă (CAMIL PETRESCU, U. N. 374) adj.

COCÎRJÍ vb. IV v. cocîrja.

COCÎRJÍT, -Ă adj. v. cocîrjat.

!cocârjá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cocârjeáză, 1 pl. ne cocârjắm; conj. prez. 3 să se cocârjéze; ger. cocârjấndu-se

cocârjá vb., ind. prez. 1 sg. cocârjéz, 3 sg. și pl. cocârjeáză, 1 pl. cocârjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. cocârjéze; ger. cocârjând

arată toate definițiile

Intrare: cocârja
verb (V203)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cocârja cocârjare cocârjat cocârjând singular plural
cocârjează cocârjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cocârjez (să) cocârjez cocârjam cocârjai cocârjasem
a II-a (tu) cocârjezi (să) cocârjezi cocârjai cocârjași cocârjaseși
a III-a (el, ea) cocârjează (să) cocârjeze cocârja cocârjă cocârjase
plural I (noi) cocârjăm (să) cocârjăm cocârjam cocârjarăm cocârjaserăm, cocârjasem*
a II-a (voi) cocârjați (să) cocârjați cocârjați cocârjarăți cocârjaserăți, cocârjaseți*
a III-a (ei, ele) cocârjează (să) cocârjeze cocârjau cocârjară cocârjaseră
verb (V403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cocârji cocârjire cocârjit cocârjind singular plural
cocârjește cocârjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cocârjesc (să) cocârjesc cocârjeam cocârjii cocârjisem
a II-a (tu) cocârjești (să) cocârjești cocârjeai cocârjiși cocârjiseși
a III-a (el, ea) cocârjește (să) cocârjească cocârjea cocârji cocârjise
plural I (noi) cocârjim (să) cocârjim cocârjeam cocârjirăm cocârjiserăm, cocârjisem*
a II-a (voi) cocârjiți (să) cocârjiți cocârjeați cocârjirăți cocârjiserăți, cocârjiseți*
a III-a (ei, ele) cocârjesc (să) cocârjească cocârjeau cocârjiră cocârjiseră
Intrare: cocârjit
cocârjit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: cocârjat
cocârjat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocârjat cocârjatul cocârjată cocârjata
plural cocârjați cocârjații cocârjate cocârjatele
genitiv-dativ singular cocârjat cocârjatului cocârjate cocârjatei
plural cocârjați cocârjaților cocârjate cocârjatelor
vocativ singular — —
plural — —
cocârjit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocârjit cocârjitul cocârjită cocârjita
plural cocârjiți cocârjiții cocârjite cocârjitele
genitiv-dativ singular cocârjit cocârjitului cocârjite cocârjitei
plural cocârjiți cocârjiților cocârjite cocârjitelor
vocativ singular — —
plural — —
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)
Link către această paradigmă

cocârja cocârjare cocârjire cocârji

  • 1. A se îndoi (de spate).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: cocoșa gârbovi gheboșa încovoia 2 exemple
    exemple
    • Împlinise șaizect de ani, dar se imțea încă zdravănă, măcar că i se cocîrjise puțin spinarea. REBREANU, R. I 150.
      surse: DLRLC
    • Bietul om, s-a cocârjat de tot de bătrânețe.
      surse: Sinonime82

etimologie:

  • Cârjă (probabil, sub influența lui cocoșa, încovoia).
    surse: DEX '09 NODEX