3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocârjit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cocârji] 1-2 Cocârjare (1-2).

cocârjit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: cocârji] (Pfm) 1 Încovoiat. 2 (Spc; d. nas) Acvilin. 3 Cocârjat (3).

COCÂRJÍT, -Ă adj. v. cocârjat.

COCÂRJÍT, -Ă adj. v. cocârjat.

cocârja vtr [At: JIPESCU, O. 67 / V: cocăr~, ~rda / Pzi: ~jez / E: pbl cocoșa + cârjă] 1-4 A (se) îndoi (de spate) Si: a se cocârji.

cocârjat2, ~ă a [At: PAMFILE, J. III, ap. DA / Pl: ~ați, ~e / E: cocârja] 1 Încovoiat. 2 (Spc; d. nas) Acvilin. 3 (Spc; d. unghii) Cu vârful îndoit, ca ghearele Si: cocârjit1 (3).

cocârjat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cocârja] 1-2 Cocârjare (1-2).

cocârji vtr [At: DA / Pzi: ~esc / E: cocârja css] 1-4 (Pfm) A (se) cocârja (1-4).

COCÂRJÁ, cocârjez, vb. I. Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [Var.: cocârjí vb. IV] – Probabil din cârjă (sub influența lui cocoșa, încovoia).

COCÂRJÁ, cocârjez, vb. I. Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [Var.: cocârjí vb. IV] – Probabil din cârjă (sub influența lui cocoșa, încovoia).

COCÂRJÁT, -Ă, cocârjați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Îndoit, adus de spate; gârbovit. 2. (Despre nas sau cioc) Coroiat, încovoiat. [Var.: cocârjít, -ă adj.] – V. cocârja.

COCÂRJÁT, -Ă, cocârjați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Îndoit, adus de spate; gârbovit. 2. (Despre nas sau cioc) Coroiat, încovoiat. [Var.: cocârjít, -ă adj.] – V. cocârja.

COCÂRJÍ vb. IV v. cocârja.

COCÂRJÍ vb. IV v. cocârja.

COCÎRJÁ, cocîrjez, vb. I. Refl. A se îndoi, a se încovoia, a se gîrbovi. (În forma cocîrji) împlinise șaizect de ani, dar se imțea încă zdravănă, măcar că i se cocîrjise puțin spinarea. REBREANU, R. I 150. – Variantă: cocîrjí vb. IV.

COCÎRJÁT, -Ă, cocîrjați, -te, adj. 1. Îndoit de spate, încovoiat, gîrbovit. Plecase, lăsîndu-mă cocîrjat sub grinzi. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 221. Pandele se arătă spelb și slab... înalt și cocîrjat. MACEDONSKI, O. III 49. 2. (Despre nas) Coroiat, încovoiat. Nasul cocîrjat și prăvălit la vale ca un plisc de bufniță. VLAHUȚĂ, N. 125. Marcus poartă o cocoașă în spate și alta în piept, și un nas mare și cocîrjat. ODOBESCU, S. I 43. – Variante: cocîrjít, -ă (STANCU, D. 92, REBREANU, R. II 34), încocîrját, -ă (CAMIL PETRESCU, U. N. 374) adj.

COCÎRJÍ vb. IV v. cocîrja.

COCÎRJÍT, -Ă adj. v. cocîrjat.

ÎNCOCÎRJÁT, -Ă adj. v. cocîrjat.

A COCÂRJÁ ~éz tranz. pop. A face să se cocârjească; a gârbovi; a cocoșa. /Din cârjă

A SE COCÂRJÁ mă ~éz intranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, greutăți etc.); a se gârbovi; a se cocoșa. /Din cârjă

cocârjat a. recurbat: nas cocârjat OD. [Compromis între coacă și cârjă, lit. îndoit în formă de cârjă].

arată toate definițiile

Intrare: cocârjit
cocârjit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cocârja
verb (V203)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocârja
  • cocârjare
  • cocârjat
  • cocârjatu‑
  • cocârjând
  • cocârjându‑
singular plural
  • cocârjea
  • cocârjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocârjez
(să)
  • cocârjez
  • cocârjam
  • cocârjai
  • cocârjasem
a II-a (tu)
  • cocârjezi
(să)
  • cocârjezi
  • cocârjai
  • cocârjași
  • cocârjaseși
a III-a (el, ea)
  • cocârjea
(să)
  • cocârjeze
  • cocârja
  • cocârjă
  • cocârjase
plural I (noi)
  • cocârjăm
(să)
  • cocârjăm
  • cocârjam
  • cocârjarăm
  • cocârjaserăm
  • cocârjasem
a II-a (voi)
  • cocârjați
(să)
  • cocârjați
  • cocârjați
  • cocârjarăți
  • cocârjaserăți
  • cocârjaseți
a III-a (ei, ele)
  • cocârjea
(să)
  • cocârjeze
  • cocârjau
  • cocârja
  • cocârjaseră
verb (V403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocârji
  • cocârjire
  • cocârjit
  • cocârjitu‑
  • cocârjind
  • cocârjindu‑
singular plural
  • cocârjește
  • cocârjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocârjesc
(să)
  • cocârjesc
  • cocârjeam
  • cocârjii
  • cocârjisem
a II-a (tu)
  • cocârjești
(să)
  • cocârjești
  • cocârjeai
  • cocârjiși
  • cocârjiseși
a III-a (el, ea)
  • cocârjește
(să)
  • cocârjească
  • cocârjea
  • cocârji
  • cocârjise
plural I (noi)
  • cocârjim
(să)
  • cocârjim
  • cocârjeam
  • cocârjirăm
  • cocârjiserăm
  • cocârjisem
a II-a (voi)
  • cocârjiți
(să)
  • cocârjiți
  • cocârjeați
  • cocârjirăți
  • cocârjiserăți
  • cocârjiseți
a III-a (ei, ele)
  • cocârjesc
(să)
  • cocârjească
  • cocârjeau
  • cocârji
  • cocârjiseră
cocărja
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cocârda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cocârjat
cocârjat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocârjat
  • cocârjatul
  • cocârjatu‑
  • cocârja
  • cocârjata
plural
  • cocârjați
  • cocârjații
  • cocârjate
  • cocârjatele
genitiv-dativ singular
  • cocârjat
  • cocârjatului
  • cocârjate
  • cocârjatei
plural
  • cocârjați
  • cocârjaților
  • cocârjate
  • cocârjatelor
vocativ singular
plural
cocârjit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocârjit
  • cocârjitul
  • cocârjitu‑
  • cocârji
  • cocârjita
plural
  • cocârjiți
  • cocârjiții
  • cocârjite
  • cocârjitele
genitiv-dativ singular
  • cocârjit
  • cocârjitului
  • cocârjite
  • cocârjitei
plural
  • cocârjiți
  • cocârjiților
  • cocârjite
  • cocârjitelor
vocativ singular
plural
încocârjat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încocârjat
  • ‑ncocârjat
  • încocârjatul
  • încocârjatu‑
  • ‑ncocârjatul
  • ‑ncocârjatu‑
  • încocârja
  • ‑ncocârja
  • încocârjata
  • ‑ncocârjata
plural
  • încocârjați
  • ‑ncocârjați
  • încocârjații
  • ‑ncocârjații
  • încocârjate
  • ‑ncocârjate
  • încocârjatele
  • ‑ncocârjatele
genitiv-dativ singular
  • încocârjat
  • ‑ncocârjat
  • încocârjatului
  • ‑ncocârjatului
  • încocârjate
  • ‑ncocârjate
  • încocârjatei
  • ‑ncocârjatei
plural
  • încocârjați
  • ‑ncocârjați
  • încocârjaților
  • ‑ncocârjaților
  • încocârjate
  • ‑ncocârjate
  • încocârjatelor
  • ‑ncocârjatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocârja cocârji cocărja cocârda

  • 1. A se îndoi (de spate).
    exemple
    • Împlinise șaizect de ani, dar se imțea încă zdravănă, măcar că i se cocîrjise puțin spinarea. REBREANU, R. I 150.
      surse: DLRLC
    • Bietul om, s-a cocârjat de tot de bătrânețe.
      surse: Sinonime82

etimologie:

  • Cârjă (probabil, sub influența lui cocoșa, încovoia).
    surse: DEX '09 NODEX

cocârjat cocârjit încocârjat

  • 1. (Despre oameni) Îndoit, adus de spate.
    exemple
    • Plecase, lăsîndu-mă cocîrjat sub grinzi. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 221.
      surse: DLRLC
    • Pandele se arătă spelb și slab... înalt și cocîrjat. MACEDONSKI, O. III 49.
      surse: DLRLC
  • 2. Despre nas sau cioc:
    surse: DEX '98 DLRLC sinonime: coroiat încovoiat 2 exemple
    exemple
    • Nasul cocîrjat și prăvălit la vale ca un plisc de bufniță. VLAHUȚĂ, N. 125.
      surse: DLRLC
    • Marcus poartă o cocoașă în spate și alta în piept, și un nas mare și cocîrjat. ODOBESCU, S. I 43.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cocârja
    surse: DEX '98