3 intrări

19 definiții

cocârjire sf [At: MDA ms / Pl: ~jíri / E: cocârji] 1-2 Cocârjare (1-2).

cocârjá vtr [At: JIPESCU, O. 67 / V: cocăr~, ~rdá / Pzi: ~jéz / E: pbl cocoșa + cârjă] 1-4 A (se) îndoi (de spate) Si: a se cocârji.

cocârjáre sf [At: MDA ms / Pl: ~jắri / E: cocârja] 1-2 Îndoire (de spate) Și: cocârjat1 (1-2), cocârjire (1-2), cocârjit1 (1-2).

cocârji vtr [At: DA / Pzi: -esc / E: cocârja css] 1-4 (Pfmắ) A (se) cocârja (1-4).

COCÂRJÁ, cocârjez, vb. I. Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [Var.: cocârjí vb. IV] – Probabil din cârjă (sub influența lui cocoșa, încovoia).

COCÂRJÍ vb. IV v. cocârja.

COCÂRJÁ, cocârjez, vb. I. Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [Var.: cocârjí vb. IV] – Probabil din cârjă (sub influența lui cocoșa, încovoia).

COCÂRJÍ vb. IV v. cocârja.

COCÎRJÁ, cocîrjez, vb. I. Refl. A se îndoi, a se încovoia, a se gîrbovi. (În forma cocîrji) împlinise șaizect de ani, dar se imțea încă zdravănă, măcar că i se cocîrjise puțin spinarea. REBREANU, R. I 150. – Variantă: cocîrjí vb. IV.

COCÎRJÍ vb. IV v. cocîrja.

!cocârjá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cocârjeáză, 1 pl. ne cocârjắm; conj. prez. 3 să se cocârjéze; ger. cocârjấndu-se

cocârjá vb., ind. prez. 1 sg. cocârjéz, 3 sg. și pl. cocârjeáză, 1 pl. cocârjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. cocârjéze; ger. cocârjând

COCÂRJÁ vb. v. gârbovi.

cocîrja (-jésc, -ít), vb. – A curba, a îndoi. – Var. încorcîrja, (în)cocîrji. Rezultat al unei contaminări al lui cîrje, cu cocoșa, coroia etc. (Pușcariu, Dacor., VIII, 109; DAR); sau mai curînd a lui cîrje (cf. cîrjoia), cu pref. expresiv co-, ca în cofleși, copleși, cotropi.

A COCÂRJÁ ~éz tranz. pop. A face să se cocârjească; a gârbovi; a cocoșa. /Din cârjă

A SE COCÂRJÁ mă ~éz intranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, greutăți etc.); a se gârbovi; a se cocoșa. /Din cârjă

cocîrjéz v. tr. (d. cîrjă, ca și ocîrjesc, cu prefixu slav co-). Fam. Încovoĭ, curbez, cîrjoĭez. V. refl. A se cocîrja de bătrîneță [!]. Adj. Un nas cocîrjat. Și înc-. V. coroĭat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COCÎRJÁ vb. a se cocoșa, a se gheboșa. a se gîrbovi, a se încovoia, a se îndoi. (Bietul om, s-a ~ de tot de bătrînețe.)

cocârjá, cocârjesc, vb. refl. – (reg.) A se îndoi, a se încovoia, a se strâmba. – Din cârjă cu prefixul slav -co (Scriban); probabil din cocoșa „a se îndoi” + cârjă (DER, DEX, MDA).

Intrare: cocârja
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cocârji cocârjire cocârjit cocârjind singular plural
cocârjește cocârjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cocârjesc (să) cocârjesc cocârjeam cocârjii cocârjisem
a II-a (tu) cocârjești (să) cocârjești cocârjeai cocârjiși cocârjiseși
a III-a (el, ea) cocârjește (să) cocârjească cocârjea cocârji cocârjise
plural I (noi) cocârjim (să) cocârjim cocârjeam cocârjirăm cocârjiserăm, cocârjisem*
a II-a (voi) cocârjiți (să) cocârjiți cocârjeați cocârjirăți cocârjiserăți, cocârjiseți*
a III-a (ei, ele) cocârjesc (să) cocârjească cocârjeau cocârji cocârjiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cocârja cocârjare cocârjat cocârjând singular plural
cocârjea cocârjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cocârjez (să) cocârjez cocârjam cocârjai cocârjasem
a II-a (tu) cocârjezi (să) cocârjezi cocârjai cocârjași cocârjaseși
a III-a (el, ea) cocârjea (să) cocârjeze cocârja cocârjă cocârjase
plural I (noi) cocârjăm (să) cocârjăm cocârjam cocârjarăm cocârjaserăm, cocârjasem*
a II-a (voi) cocârjați (să) cocârjați cocârjați cocârjarăți cocârjaserăți, cocârjaseți*
a III-a (ei, ele) cocârjea (să) cocârjeze cocârjau cocârja cocârjaseră
Intrare: cocârjare
cocârjare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocârjare cocârjarea
plural cocârjări cocârjările
genitiv-dativ singular cocârjări cocârjării
plural cocârjări cocârjărilor
vocativ singular
plural
cocârjire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocârjire cocârjirea
plural cocârjiri cocârjirile
genitiv-dativ singular cocârjiri cocârjirii
plural cocârjiri cocârjirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cocârjire
cocârjire
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

cocârja cocârjare cocârjire cocârji

  • 1. A se îndoi (de spate).
    exemple
    • Împlinise șaizect de ani, dar se imțea încă zdravănă, măcar că i se cocîrjise puțin spinarea. REBREANU, R. I 150.
      surse: DLRLC
    • Bietul om, s-a cocârjat de tot de bătrânețe.
      surse: Sinonime82

etimologie:

  • Cârjă (probabil, sub influența lui cocoșa, încovoia).
    surse: DEX '09 NODEX