2 intrări

2 definiții

cocândí vt vz cocandi

cocândí, cocândésc, vb. IV (reg.) a lovi cu putere (cu pumnul, cu bastonul).

Intrare: cocândi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cocândi cocândire cocândit cocândind singular plural
cocândește cocândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cocândesc (să) cocândesc cocândeam cocândii cocândisem
a II-a (tu) cocândești (să) cocândești cocândeai cocândiși cocândiseși
a III-a (el, ea) cocândește (să) cocândească cocândea cocândi cocândise
plural I (noi) cocândim (să) cocândim cocândeam cocândirăm cocândiserăm, cocândisem*
a II-a (voi) cocândiți (să) cocândiți cocândeați cocândirăți cocândiserăți, cocândiseți*
a III-a (ei, ele) cocândesc (să) cocândească cocândeau cocândi cocândiseră
Intrare: cocândit
cocândit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocândit cocânditul cocândi cocândita
plural cocândiți cocândiții cocândite cocânditele
genitiv-dativ singular cocândit cocânditului cocândite cocânditei
plural cocândiți cocândiților cocândite cocânditelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)