2 intrări
2 definiții
cocândi vt vz cocandi
cocândí, cocândésc, vb. IV (reg.) a lovi cu putere (cu pumnul, cu bastonul).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cocândi
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) cocândi | cocândire | cocândit | cocândind | singular | plural | ||
| cocândește | cocândiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | cocândesc | (să) cocândesc | cocândeam | cocândii | cocândisem | |
| a II-a (tu) | cocândești | (să) cocândești | cocândeai | cocândiși | cocândiseși | ||
| a III-a (el, ea) | cocândește | (să) cocândească | cocândea | cocândi | cocândise | ||
| plural | I (noi) | cocândim | (să) cocândim | cocândeam | cocândirăm | cocândiserăm, cocândisem* | |
| a II-a (voi) | cocândiți | (să) cocândiți | cocândeați | cocândirăți | cocândiserăți, cocândiseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | cocândesc | (să) cocândească | cocândeau | cocândiră | cocândiseră | ||
Intrare: cocândit
cocândit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | cocândit | cocânditul | cocândită | cocândita |
| plural | cocândiți | cocândiții | cocândite | cocânditele | |
| genitiv-dativ | singular | cocândit | cocânditului | cocândite | cocânditei |
| plural | cocândiți | cocândiților | cocândite | cocânditelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)