2 intrări

2 definiții

cocândi vt vz cocandi

cocândí, cocândésc, vb. IV (reg.) a lovi cu putere (cu pumnul, cu bastonul).

Intrare: cocândi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocândi
  • cocândire
  • cocândit
  • cocândind
singular plural
  • cocândește
  • cocândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocândesc
(să)
  • cocândesc
  • cocândeam
  • cocândii
  • cocândisem
a II-a (tu)
  • cocândești
(să)
  • cocândești
  • cocândeai
  • cocândiși
  • cocândiseși
a III-a (el, ea)
  • cocândește
(să)
  • cocândească
  • cocândea
  • cocândi
  • cocândise
plural I (noi)
  • cocândim
(să)
  • cocândim
  • cocândeam
  • cocândirăm
  • cocândiserăm
  • cocândisem
a II-a (voi)
  • cocândiți
(să)
  • cocândiți
  • cocândeați
  • cocândirăți
  • cocândiserăți
  • cocândiseți
a III-a (ei, ele)
  • cocândesc
(să)
  • cocândească
  • cocândeau
  • cocândi
  • cocândiseră
Intrare: cocândit
cocândit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocândit
  • cocânditul
  • cocânditu‑
  • cocândi
  • cocândita
plural
  • cocândiți
  • cocândiții
  • cocândite
  • cocânditele
genitiv-dativ singular
  • cocândit
  • cocânditului
  • cocândite
  • cocânditei
plural
  • cocândiți
  • cocândiților
  • cocândite
  • cocânditelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)