2 definiții pentru cocâltău

cocâltắu smn [At: EMINESCU, L. P. 133 / E: ns cf coclaur] (Mpl) Coclauri.

cocâltắu, cocâltáie, s.n. (mai ales la pl.) (reg.) locuri rele, anevoioase de umblat (coaste repezi); coclauri, ponoare.

Intrare: cocâltău
cocâltău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocâltău
  • cocâltăul
  • cocâltău‑
plural
  • cocâltaie
  • cocâltaiele
genitiv-dativ singular
  • cocâltău
  • cocâltăului
plural
  • cocâltaie
  • cocâltaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)