3 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cobéa sf [At: DN3 / P: ~be-a / Pl: nct / E: fr cobéa] Plantă agățătoare, originară din Mexic, cu flori albe sau albastru-violet.

COBÉA s.f. (Bot.) Plantă agățătoare originară din Mexic, cultivată pentru florile sale mari, colorate în alb sau albastru-violet. [Pron. -be-a. / < fr. cobéa, cf. Cobo – botanist spaniol].

COBÉA BE-A/ s. f. liană originară din Mexic, cultivată pentru florile sale mari, colorate în alb sau albastru-violet. (< fr. cobéa)

cóbe sf [At: GORJAN, H. II / V: coábă, coábe, cobíe, cóbă / Pl: ~ / E: vsl кoбь] 1 (Pop; pex; șîs) ~-rea Pasăre care cobește (1). 2 (Pex) Ființă sau lucru care cobește (1). 3 (Pop; pex; îf cobie) Persoană care cobește (1) Si: cobitor. 4 (Pgn) Ființă diformă, ursuză și antipatică. 5 (Pop; pex; îf cobie) Copil neascultător și leneș. 6 (Reg; im) Nesătul. 7 (Pop) Nenorocire. 8 (Reg; îf coabă) Prevestire rea. 9 (Mol) Țâfnă. 10 (Mol; pex) Pieliță de pe vârful limbii păsărilor bolnave de țâfnă. 11 (Mol; îe) Parcă are ~ Se spune despre o persoană care e răgușită. 12 (Gmi) Cioc. 13 (Mol; Buc; pex) Găină bolnavă de cobe (9) al cărei cârâit e considerat prevestire rea. 14 (Trs; dep; mpl; îf cobie) Găină bătrână și slabă.

cobí [At: ANON. CAR. / Pzi: ~bésc / E: bg кoбя, srb kobiti] 1-2 vti A presimți că se va întâmpla ceva rău și a exprima acest fapt. 3 vti A prevesti că se va întâmpla ceva rău. 4 vti A meni să se întâmple ceva rău (cuiva). 5 vti A dori să se întâmple ceva rău (cuiva). 6 vti A da senzația că se va întâmpla ceva rău. 7 vti A invoca o nenorocire. 8 vti A răspândi o veste rea, o nenorocire. 9 vi (D. găinile bolnave de cobe) A scoate un cârâit trist și neplăcut sau a cânta cocoșește, fapt considerat a reprezenta o prevestire rea.

CÓBE, cobe, s. f. 1. Boală a găinilor care se manifestă prin apariția unei excrescențe cartilaginoase sub limbă; țâfnă. ♦ Găină care suferă de această boală. 2. (În superstiții) Pasăre care, prin strigătul sau prin cântul său, ar prevesti o nenorocire. ♦ P. gener. Ființă sau lucru care ar prevesti, ar aduce o nenorocire; piază rea; p. ext. ființă antipatică, nesuferită. – Din sl. kobĭ „geniu, augur”, bg. koba „semn rău”.

COBÍ, cobesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău. – Din bg. kobja, sb. kobiti.

CÓBE, cobe, s. f. 1. Boală a găinilor care se manifestă prin apariția unei excrescențe cartilaginoase sub limbă; țâfnă. ♦ Găină care suferă de această boală. 2. (În superstiții) Pasăre care, prin strigătul sau prin cântul său, ar prevesti o nenorocire. ♦ P. gener. Ființă sau lucru care ar prevesti, ar aduce o nenorocire; piază-rea; p. ext. ființă antipatică, nesuferită. – Din sl. kobĭ „geniu, augur”, bg. koba „semn rău”.

COBÍ, cobesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău. – Din bg. kobja, scr. kobiti.

CÓBE, cobe, s. f. 1. Boală a găinilor și a gîștelor, care se manifestă prin apariția unei excrescențe cartilaginoase la vîrful limbii; țîfnă; p. ext. pielița de pe vîrful limbii găinilor care au această boală. Găinile s-au îmbolnăvit de cobe. ♦ Găină care suferă de această boală; (depreciativ) găină. Boierul, întristat, se uita galiș cum se duceau și păsările sale, și zise oftînd: Ducă-se și cobe și tot, numai bine că am scăpat de belea. CREANGĂ, P. 68. 2. (În superstiții) Pasăre (cucuvea, buhă, cuc, corb etc.) care, prin strigătul sau cîntecul său, ar prevesti o nenorocire. V. piază, augur. Glas de cobe.Plătise cu viața o dragoste ce-i cîntase întotdeauna pe umăr, ca o cobe. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 220. ♦ Orice ființă sau lucru care, după superstițioși, ar prevesti o nenorocire; piază rea; p. ext. ființă ursuză, antipatică, nesuferită. Mergi d-aici și nu mai mă boci pe cap, cobi! CARAGIALE, O. I 244. Cînd văzu el o așa nemetenie (= matahală) spurcată stînd ca o cobe rea în casa lui și pe tronul lui, un șarpe rece îi trecu prin sîn. ISPIRESCU, L. 206. 3. Fig. (Batjocoritor) Cioc, plisc, clonț. (Atestat în forma coabe) Baba iar iese iute în tindă și strigă [cocoșului]: Hîș! mînca-te-ar uliul să te mănînce! Da ce-ți este, de nu-ți ții coabea? SBIERA, P. 215. – Variantă: coábe s. f.

COBÍ, cobesc, vb. IV. Intranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău, a trage a rău. Mai bine să nu mai cobim, plîngîndu-l ca pe un mort. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273. Voi de ciudă, voi de ură. Stați cobind acum sub șură. ALECSANDRI, P. I 207. ◊ Tranz. Noi, tată, nu-ți cobim moarte. PANN, P. V. II 89. Foicică, flori domnești, Plopule, de ce jelești? Au vro pacoste cobești, Ori de moarte mă vestești? TEODORESCU, P. P. 354.

cóbe s. f., g.-d. art. cóbei; pl. cóbe

cobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cobésc, imperf. 3 sg. cobeá; conj. prez. 3 să cobeáscă

cóbe s. f., g.-d. art. cóbei; pl. cóbe

cobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cobésc, imperf. 3 sg. cobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cobeáscă

CÓBE s. 1. (MED. VET.) țâfnă, (pop.) moartea-găinilor. (Găină bolnavă de ~.) 2. piază rea, (prin Transilv. și Maram.) mărăsân. (E o ~ pentru el.)

COBÍ vb. (reg.) a soroci. (Nu mai ~ atâta!)

cóbe (cóbe), s. f.1. Pasăre pe care fantezia populară o consideră de rău augur: bufniță, huhurez, corb, cuc etc. – 2. Rău augur, semn rău, piază rea, indiciu al unei nenorociri. – 3. Boală a găinilor, țîfnă. – 4. Pasăre care suferă de această boală. – Var. cobie, coabă. Mr. cobă. Sl. cobĭ „augur” (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 294; Cihac, II, 65; Meyer 193; DAR); cf. bg. koba, sb. kob(a), cek. kob.Der. cobăi (var. gobăi), vb. (a țipa păsările de noapte; a scoate strigăte lugubre); cobăit, s. n. (țipăt de pasăre de noapte); cobăit, adj. (care suferă de cobe); cobaie, s. f. (găină; pasăre), folosit cu nuanță depreciativă, cf. boală; cobăț, s. m. (uliu, Astur palumbarius, Astur nisus), cf. sb. kobac, rut. kobecĭ; cobar, adj. (care crede cu ușurință în semne rele, pesimist); cobi, vb. (a prevesti, a anunța nenorociri, a fi de rău augur; a plînge cu strigăte lugubre; a țipa găina bolnavă, prevestind nenorociri), cf. bg. kobjă, sb. kobiti, mr. cubire; cobit, s. n. (rău augur, piază rea); cobeală, s. f. (rău augur, piază rea); cobitor, adj. (de rău augur). Probabil din aceeași familie face parte cobie, s. f. (coccis; tîrtiță, noadă), poate datorită folosirii acesteia, cf. iadeș (după DAR, în legătură cu sb. kobila „noadă”).

CÓBE ~ f. 1) (la păsările domestice) Boală manifestată prin apariția unei excrescențe sub limbă. 2) Pasăre care suferă de această boală. 3) pop. (în superstiții) Ființă (sau lucru) care prevestește o nenorocire; piază rea. /<sl. kobi, bulg. koba

A COBÍ ~ésc 1. intranz. pop. (în superstiții) A prevesti ceva rău. 2. tranz. (nenorociri) A stabili din timp prin deducție sau prin intuiție. /<bulg. kobja, sb. kobiti

Intrare: cobe
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cobe cobea
plural cobe cobele
genitiv-dativ singular cobe cobei
plural cobe cobelor
vocativ singular
plural
Intrare: cobi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cobi cobire cobit cobind singular plural
cobește cobiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cobesc (să) cobesc cobeam cobii cobisem
a II-a (tu) cobești (să) cobești cobeai cobiși cobiseși
a III-a (el, ea) cobește (să) cobească cobea cobi cobise
plural I (noi) cobim (să) cobim cobeam cobirăm cobiserăm, cobisem*
a II-a (voi) cobiți (să) cobiți cobeați cobirăți cobiserăți, cobiseți*
a III-a (ei, ele) cobesc (să) cobească cobeau cobi cobiseră
Intrare: cobea
cobea
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)