2 intrări

9 definiții

cobaltát, ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~áți, ~e / E: cobalta] (D. obiecte) Care a fost acoperit cu un strat de cobalt (1).

COBALTÁT, -Ă, cobaltați, -te, adj. Care a fost acoperit cu un strat de cobalt. – V. cobalta.

COBALTÁT, -Ă, cobaltați, -te, adj. Care a fost acoperit cu un strat de cobalt. – V. cobalta.

cobaltá vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: cobalt + -a] A acoperi cu un strat de cobalt (1) suprafața unui obiect metalic.

COBALTÁ, cobaltez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. – Din cobalt.

COBALTÁ, cobaltez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. – Din cobalt.

cobaltá vb., ind. prez. 1 sg. cobaltéz, 3 sg. și pl. cobalteáză

COBALTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. [< cobalt + -a].

COBALTÁ vb. tr. a acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. (< cobalt)

Intrare: cobalta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cobalta cobaltare cobaltat cobaltând singular plural
cobaltea cobaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cobaltez (să) cobaltez cobaltam cobaltai cobaltasem
a II-a (tu) cobaltezi (să) cobaltezi cobaltai cobaltași cobaltaseși
a III-a (el, ea) cobaltea (să) cobalteze cobalta cobaltă cobaltase
plural I (noi) cobaltăm (să) cobaltăm cobaltam cobaltarăm cobaltaserăm, cobaltasem*
a II-a (voi) cobaltați (să) cobaltați cobaltați cobaltarăți cobaltaserăți, cobaltaseți*
a III-a (ei, ele) cobaltea (să) cobalteze cobaltau cobalta cobaltaseră
Intrare: cobaltat
cobaltat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cobaltat cobaltatul cobalta cobaltata
plural cobaltați cobaltații cobaltate cobaltatele
genitiv-dativ singular cobaltat cobaltatului cobaltate cobaltatei
plural cobaltați cobaltaților cobaltate cobaltatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)