11 definiții pentru cobaie

cobáie sf [At: MARIAN, O.I 129 / V: (reg) go~ / Pl: ~bắi / E: cobe + -aie] (Mol; Buc) 1 (Șir) Găină (Gallus domestica). 2 (Lpl) Orătanie.

COBÁIE, cobăi, s. f. (Reg.) Găină; (la pl.) păsări de curte, orătănii. – Cobe + suf. -aie.

COBÁIE, cobăi, s. f. (Reg.) Găină; (la pl.) păsări de curte, orătănii. – Probabil din cobe + suf. -aie.

COBÁIE, cobăi, s. f. (Regional) Găină; (la pl.) păsări de curte, orătănii. Ograda lui era plină de tot soiul de cobăi, și dimineața domnul Horga se scula cel dintîi, ca să vadă bătăliile dintre cucoși. SADOVEANU, O. III 183. Mătușa Ruxanda s-a mișcat din cotlonul ei... trîntind ușile și slobozindu-și cobăile. C. PETRESCU, R. DR. 49. Femeia... dete vițeii la coteț, închise cobăile, iară bărbatul vitele. ȘEZ. XII 56.

cobáie (găină) (reg.) s. f., g.-d. art. cobắii; pl. cobắi

cobáie s. f., g.-d. art. cobăii; pl. cobăi

COBÁIE s. v. orătanie, pasăre.

COBÁIE ~ăi f. rar reg. 1) Pasăre domestică de talie medie, cu cioc conic, crescută pentru carne și ouă; orătanie; găină. 2) la pl. Păsări domestice; orătănii. [Sil. -ba-ie] /cobe + suf. ~aie

cobaĭe și gobaĭe f., pl. ăĭ (d. coabe, cobie). Mold. Iron. Pasăre de curte: gobaĭa a intrat în bucătărie și mĭ-a spart un pahar. V. angărie.

cobăi f. pl. Mold. oare sau păsări de curte. [V. cobe; lit. păsări cobe sau de rău augur].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cobáie s. v. ORĂTANIE. PASĂRE.

Intrare: cobaie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cobaie cobaia
plural cobăi cobăile
genitiv-dativ singular cobăi cobăii
plural cobăi cobăilor
vocativ singular
plural