2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cobărlui vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~ésc / E: mg kóborol cf cobărlău] (Înv; Ban) A prăda.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cobărluí, pers. 3 sg. cobắrluie, vb. IV (reg.) a prăda, a fura.

Intrare: cobărluit
cobărluit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobărluit
  • cobărluitul
  • cobărluitu‑
  • cobărlui
  • cobărluita
plural
  • cobărluiți
  • cobărluiții
  • cobărluite
  • cobărluitele
genitiv-dativ singular
  • cobărluit
  • cobărluitului
  • cobărluite
  • cobărluitei
plural
  • cobărluiți
  • cobărluiților
  • cobărluite
  • cobărluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cobărlui
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cobărlui
  • cobărluire
  • cobărluit
  • cobărluitu‑
  • cobărluind
  • cobărluindu‑
singular plural
  • cobărluie
  • cobărluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cobărlui
(să)
  • cobărlui
  • cobărluiam
  • cobărluii
  • cobărluisem
a II-a (tu)
  • cobărlui
(să)
  • cobărlui
  • cobărluiai
  • cobărluiși
  • cobărluiseși
a III-a (el, ea)
  • cobărluie
(să)
  • cobărluie
  • cobărluia
  • cobărlui
  • cobărluise
plural I (noi)
  • cobărluim
(să)
  • cobărluim
  • cobărluiam
  • cobărluirăm
  • cobărluiserăm
  • cobărluisem
a II-a (voi)
  • cobărluiți
(să)
  • cobărluiți
  • cobărluiați
  • cobărluirăți
  • cobărluiserăți
  • cobărluiseți
a III-a (ei, ele)
  • cobărluie
(să)
  • cobărluie
  • cobărluiau
  • cobărlui
  • cobărluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)