2 definiții pentru cobărlui

cobărluí vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~ésc / E: mg kóborol cf cobărlău] (Înv; Ban) A prăda.

cobărluí, pers. 3 sg. cobắrluie, vb. IV (reg.) a prăda, a fura.

Intrare: cobărlui
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cobărlui cobărluire cobărluit cobărluind singular plural
cobărluie cobărluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cobărlui (să) cobărlui cobărluiam cobărluii cobărluisem
a II-a (tu) cobărlui (să) cobărlui cobărluiai cobărluiși cobărluiseși
a III-a (el, ea) cobărluie (să) cobărluie cobărluia cobărlui cobărluise
plural I (noi) cobărluim (să) cobărluim cobărluiam cobărluirăm cobărluiserăm, cobărluisem*
a II-a (voi) cobărluiți (să) cobărluiți cobărluiați cobărluirăți cobărluiserăți, cobărluiseți*
a III-a (ei, ele) cobărluie (să) cobărluie cobărluiau cobărlui cobărluiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)