2 definiții pentru cobărlău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cobărlău sm [At: ANON. CAR. / V: ~bor~ / Pl: ~ăi / E: mg koborló[1]] (Trs; Ban; mgm) 1 Hoț. 2 (Pex) Tâlhar. 3 (Pex) Nomad. 4 Haimana.

  1. Etimonul corect ortografiat este kóborló. — Ladislau Strifler

Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cobărlắu (-ắi), s. m.1. Vagabond, nomad. – 2. Hoț. Mag. koborló (Drăganu, Dacor., II, 900; DAR), de la kób(or)ol „a hoinări”. Aceleiași rădăcini îi aparțin cobăltoc, s. m. (Trans., cerșetor) și cobărlui, vb. (Banat, a fura).[1]

  1. Var. cobârlău (cf. def. din Dicționarul de Sinonime și DAR). — blaurb.
Intrare: cobărlău
cobărlău substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobărlău
  • cobărlăul
  • cobărlău‑
plural
  • cobărlăi
  • cobărlăii
genitiv-dativ singular
  • cobărlău
  • cobărlăului
plural
  • cobărlăi
  • cobărlăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)