2 definiții pentru cobărlău

cobărlắu sm [At: ANON. CAR. / V: -bor- / Pl: ~ắi / E: mg koborló] (Trs; Ban; mgm) 1 Hoț. 2 (Pex) Tâlhar. 3 (Pex) Nomad. 4 Haimana.

cobărlắu (-ắi), s. m.1. Vagabond, nomad. – 2. Hoț. Mag. koborló (Drăganu, Dacor., II, 900; DAR), de la kób(or)ol „a hoinări”. Aceleiași rădăcini îi aparțin cobăltoc, s. m. (Trans., cerșetor) și cobărlui, vb. (Banat, a fura).

Var. cobârlău (cf. def. din Dicționarul de Sinonime și DAR). - blaurb.
Intrare: cobărlău
cobărlău
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cobărlău cobărlăul
plural cobărlăi cobărlăii
genitiv-dativ singular cobărlău cobărlăului
plural cobărlăi cobărlăilor
vocativ singular
plural