3 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COBĂIT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – Cf. cobe.

cobăit1 sn [At: H XII 281 / Pl: nct / E: cobăi] Țipăt lugubru, prevestitor de rele.

cobăit2, ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: cobăî] (Mol) 1 (D. păsări) Care suferă de țâfnă. 2 (D. copii; pan) Care zăbovește.

COBĂIT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – Cf. cobe.[1]

  1. în original: „care” — cata

COBĂIT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Regional) Care nu e bun de nimic, ticăit, zăbavnic. Nu-l vezi că-i o tigoare de băiet, cobăit și leneș, de n-are păreche? CREANGĂ, A. 13.

COBĂIT ~tă (~ți, ~te) pop. 1) (despre păsări) Care are cobe; cu cobe. 2) fig. (despre persoane) Care se supără ușor; supărăcios; țâfnos. [Sil. co-bă-it] /Din cobe

cobăit a. 1. Mold. care are cobea (vorbind de găini); 2. bolnăvicios, care tot tușește: băiat cobăit și leneș CR.

cobăít, -ă adj. (d. cobie). Nord. Bolnav de cobie. Fig. Iron. Bleg, moleșit: băĭat cobăit.

cobăi vi [At: S. BODNĂRESCU, ap. TDRG / Pzi: ~iesc / E: cobe] (D. păsări) A scoate țipete lugubre, prevestitoare de rele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cobăit1 (reg.) adj. m., pl. cobăiți; f. cobăi, pl. cobăite

cobăit (reg.) adj. m., pl. cobăiți; f. cobăită, pl. cobăite

cobăit adj. m., pl. cobăiți; f. sg. cobăită, pl. cobăite

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cobăit s.n. (reg.) țipăt cobitor.

cobăi, cobăiesc, vb. IV (reg.) a scoate țipete cobitoare, a cobi, a geme ca o cobe.

Intrare: cobăit (adj.)
cobăit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobăit
  • cobăitul
  • cobăitu‑
  • cobăi
  • cobăita
plural
  • cobăiți
  • cobăiții
  • cobăite
  • cobăitele
genitiv-dativ singular
  • cobăit
  • cobăitului
  • cobăite
  • cobăitei
plural
  • cobăiți
  • cobăiților
  • cobăite
  • cobăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cobăit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobăit
  • cobăitul
  • cobăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cobăit
  • cobăitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cobăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cobăi
  • cobăire
  • cobăit
  • cobăitu‑
  • cobăind
  • cobăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cobăiește
(să)
  • cobăiască
  • cobăia
  • cobăi
  • cobăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cobăiesc
(să)
  • cobăiască
  • cobăiau
  • cobăi
  • cobăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cobăit, cobăiadjectiv

  • 1. regional (Despre oameni) Care nu este bun de nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu-l vezi că-i o tigoare de băiet, cobăit și leneș, de n-are păreche? CREANGĂ, A. 13. DLRLC
etimologie:
  • cf. cobe DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.