2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cobâlțâire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: cobâlțâi] (Reg) 1 Agitare a unui lichid într-un vas (închis) Si: (reg) cobâlțâit (1). 2 Clătinare (cu putere) Si: (reg) cobâlțâit (2).

cobâlțâi vtr [At: H. X 581 / V: -~băl~, ~țui, ~balti, ~bălti, ~bălți / Pzi: ~esc, ~âlțâi / E: vsl колѣбатн] (Reg) 1-2 A (se) agita un lichid într-un vas (închis). 3-4 A (se) clătina (cu putere).

COBÎLȚÎI, cobîlțîiesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre lichidul dintr-un vas) A se clătina, a se scutura. Clondirul... se cobîlțîia totdeauna sub brațul moșneagului. SADOVEANU, O. III 572.

COBÎLȚÎI, pers. 3 cobîlțîie, vb. IV. Refl. (Reg., despre lichidul dintr-un vas) A se clătina, a se scutura, a se agita. – Din v. sl. kolĕbati „a agita” + zgîlțîi.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COBÂLȚÂI vb. v. agita, clătina, scutura, zgudui.

cobîlțîi vb. v. AGITA. CLĂTINA. SCUTURA. ZGUDUI.

Intrare: cobâlțâire
cobâlțâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobâlțâire
  • cobâlțâirea
plural
  • cobâlțâiri
  • cobâlțâirile
genitiv-dativ singular
  • cobâlțâiri
  • cobâlțâirii
plural
  • cobâlțâiri
  • cobâlțâirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cobâlțâi
verb (V343)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cobâlțâi
  • cobâlțâire
  • cobâlțâit
  • cobâlțâitu‑
  • cobâlțâind
  • cobâlțâindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cobâlțâie
(să)
  • cobâlțâie
  • cobâlțâia
  • cobâlțâi
  • cobâlțâise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cobâlțâie
(să)
  • cobâlțâie
  • cobâlțâiau
  • cobâlțâi
  • cobâlțâiseră
cobălțui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cobâlțâiverb

  • 1. (Despre lichidul dintr-un vas) A se clătina, a se scutura. DLRLC
    • format_quote Clondirul... se cobîlțîia totdeauna sub brațul moșneagului. SADOVEANU, O. III 572. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.