2 intrări

6 definiții

cobâlțâire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: cobâlțâi] (Reg) 1 Agitare a unui lichid într-un vas (închis) Si: (reg) cobâlțâit (1). 2 Clătinare (cu putere) Si: (reg) cobâlțâit (2).

cobâlțâí vtr [At: H. X 581 / V: -~băl~, ~țuí, ~baltí, ~băltí, ~bălțí / Pzi: ~ésc, ~ấlțâi / E: vsl кoлѣбaтн] (Reg) 1-2 A (se) agita un lichid într-un vas (închis). 3-4 A (se) clătina (cu putere).

COBÎLȚÎÍ, cobîlțîiesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre lichidul dintr-un vas) A se clătina, a se scutura. Clondirul... se cobîlțîia totdeauna sub brațul moșneagului. SADOVEANU, O. III 572.

COBÂLȚÂÍ, pers. 3 cobâlțâie, vb. IV. Refl. (Reg., despre lichidul dintr-un vas) A se clătina, a se scutura, a se agita. – Din v. sl. kolĕbati „a agita” + zgâlțâi.

COBÂLȚÂÍ vb. v. agita, clătina, scutura, zgudui.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cobîlțîi vb. v. AGITA. CLĂTINA. SCUTURA. ZGUDUI.

Intrare: cobâlțâire
cobâlțâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobâlțâire
  • cobâlțâirea
plural
  • cobâlțâiri
  • cobâlțâirile
genitiv-dativ singular
  • cobâlțâiri
  • cobâlțâirii
plural
  • cobâlțâiri
  • cobâlțâirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cobâlțâi
verb (V343)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cobâlțâi
  • cobâlțâire
  • cobâlțâit
  • cobâlțâind
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cobâlțâie
(să)
  • cobâlțâie
  • cobâlțâia
  • cobâlțâi
  • cobâlțâise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cobâlțâie
(să)
  • cobâlțâie
  • cobâlțâiau
  • cobâlțâi
  • cobâlțâiseră