2 definiții pentru coautorat
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+coautorat (desp. co-a-u-) s. n., pl. coautorate
coautorat s. n. (sil. co-a-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: coautorat
- silabație: co-a-u-
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)