12 definiții pentru coautoare
din care- explicative (6)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COAUTOR, -OARE, coautori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. 2. Persoană care a comis o infracțiune împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. [Pr.: co-a-u-] – Din fr. coauteur.
coautor, ~oare smf [At: DA / P: co-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr coauteur] 1 Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu altele, raportat la acestea. 2 Persoană care a săvârșit o infracțiune împreună cu altele, raportat la acestea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COAUTOR, -OARE, coautori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. 2. Persoană care a săvârșit o infracțiune împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. [Pr.: co-a-u-] – Din fr. coauteur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COAUTOR, -OARE, coautori, -oare, s. m. și f. Persoană care a lucrat sau a săvîrșit ceva împreună cu alta. ♦ Persoană care a săvîrșit o infracțiune împreună cu altele. V. părtaș. Instigatorul direct și instigatorul indirect sînt coautori morali. – Pronunțat; co-a-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COAUTOR, -OARE s.m. și f. Autor care a făcut o lucrare împreună cu altcineva. ♦ Autor al unei infracțiuni pe care a făptuit-o împreună cu alții; părtaș. [Pron. co-a-u-. / < co- + autor, cf. fr. coauteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COAUTOR, -OARE s. m. f. 1. autor împreună cu altcineva al unei lucrări. 2. participant, alături de alții, la săvârșirea unei crime, a unei infracțiuni. (< fr. coauteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coautoare (desp. co-a-u-) s. f., g.-d. art. coautoarei; pl. coautoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coautoare (co-a-u-) s. f., g.-d. art. coautoarei; pl. coautoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coautoare s. f. (sil. co-a-u-), pl. coautoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coautor (o-a-u)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COAUTOR s. (JUR.) părtaș. (~ la o infracțiune.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COAUTOR s. părtaș. (~ la o inițiativă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: co-a-u-
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
coautor, coautorisubstantiv masculin coautoare, coautoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2. Persoană care a comis o infracțiune împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. DEX '09 DLRLC DNsinonime: părtaș
- Instigatorul direct și instigatorul indirect sunt coautori morali. DLRLC
-
etimologie:
- coauteur DEX '09 DEX '98 DN