coasociátă (co-a, -ci-a-) s. f., g.-d. art. coasociátei; pl. coasociáte

coasociátă s. f. (sil. co-a-) → asociată

coasociát, ~ă [At: GHICA, S. 182 / P: co-a-so-ci-at / Pl: ~ați, ~e / E: fr coassocie] 1 smf Persoană care s-a asociat în vederea unei acțiuni, raportată la ceilalți membri ai asociației. 2 a Asociat cu alții la o întreprindere.

COASOCIÁT, -Ă, coasociați, -te, s. m. și f. Fiecare dintre membrii unei asociații, în raport cu ceilalți asociați. [Pr.: co-a-so-ci-at] – După fr. coassocié.

COASOCIÁT, -Ă, coasociați, -te, s. m. și f. Fiecare dintre persoanele care s-au asociat în vederea unei acțiuni, considerată în raport cu celelalte persoane din asociație. [Pr.: co-a-so-ci-at] – După fr. coassocié.

COASOCIÁT, coasociați, s. m. Fiecare dintre mai multe persoane asociate, considerată în raport cu celelalte. Acel proiect al lui Iancu Oteteleșanu a fost respins de coasociații săi. GHICA, S. 182. – Pronunțat: co-a-.

coasociát (co-a-, -ci-at) s. m., pl. coasociáți

coasociát s. m. (sil. co-a-, -ci-at), pl. coasociáți

COASOCIÁT, -Ă s.m. și f. Fiecare dintre membrii unei asociații, considerat în legătură cu ceilalți asociați. [Pron. co-a-so-ci-at. / cf. fr. coassocié].

COASOCIÁT, -Ă s. m. f. fiecare dintre membrii unei asociații. (< fr. coassocié)

COASOCIÁT ~ți m. Fiecare dintre doi sau mai mulți asociați în raport unul față de altul. [Sil. co-a-so-ci-at] /<fr. coassocié

coasociat m. negustor asociat cu mai mulți alții.

*coasociát, -ă adj. și s. (co- și asociat). Răŭ zis îld. asociat, care exprimă perfect ideĭa și fără co.