O definiție pentru coasigurător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coasigurătór s. m., pl. coasigurătóri

Intrare: coasigurător
coasigurător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coasigurător
  • coasigurătorul
  • coasigurătoru‑
plural
  • coasigurători
  • coasigurătorii
genitiv-dativ singular
  • coasigurător
  • coasigurătorului
plural
  • coasigurători
  • coasigurătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)